Istoria Giulgiului în care a fost învelit trupul Domnului

Din 1578, Capela regală a Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul din Torino păstrează Giulgiul din Torino, în care a fost învelit trupul Domnului după Crucificare. În secolul al VI-lea, se pare că Giulgiul ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa în capitala bizantină, Constantinopol.

În jurul anului 1200, Giulgiul și alte relicve, plus numeroase alte obiecte considerate sfinte, au fost transferate la Biserica Mănăstirii din Vlaherne și, în cele din urmă, Giulgiul a ajuns, în secolul al XIII-lea, în posesia nobilului burgund Othon de la Roche, participant la cea de-a Patra Cruciadă, apoi  fost trimis la Lirey, Franța, fiind donat mai târziu Casei princiare de Savoya, în a cărei proprietate a rămas până în 1983, când a fost predat Vaticanului.

Păstrat în Camera Sfântă a Catedralei San Salvador, Oviedo, Spania, Giulgiul sau Sudarium din Oviedo, care a fost înfășurat în jurul capului lui Iisus după Crucificarea Sa, este adăpostit în capela Sfântul Mihail de aici, construită în secolul al IX-lea ca o capelă pentru regele Alfonso al II-lea de Asturias, distrusă în secolul al XIV-lea și înlocuită cu Catedrala gotică din Oviedo.

Cămaşa pe care Iisus a purtat-o de la Cina cea de Taină, până la țintuirea pe Cruce

Menționat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al VI-lea în scrierile lui Antoninus de Piacenza, un pelerin creștin din acest oraș italian, autor al unui itinerar de pelerinaj în Țara Sfântă, la început de secol VII Giulgiul din Oviedo a fost dus la Alexandria. După invazia Ierusalimului de către persani a ajuns de la Alexandria în Spania, la jumătatea aceluiași secol sosind la Toledo, apoi la Oviedo, în anul 840, potrivit Radio România Actualități. În 1075, regele Alfonso al VI-lea a numit veşmântul, printr-un act oficial, Sudariumul Sacru al Domnului nostru Iisus Hristos.

În 2016, în Vinerea Mare a Paştelui catolic, în Bazilica Saint Denys din Argenteuil, Franța, a fost expusă în mod excepţional publicului Cămaşa lui Hristos, considerată una dintre cele trei relicve rămase de la Mântuitor, împreună cu Giulgiul de la Torino şi Giulgiul de la Oviedo. Cămaşa pe care Iisus a purtat-o de la Cina cea de Taină, până la țintuirea pe Cruce, și care apoi a fost jucată la zaruri de soldații romani, a fost găsită tot de Sfânta Elena, în cursul pelerinajului său la Ierusalim.

La începutul secolului al IX-lea, se spune că Sfânta Cămaşă a fost oferită de către împărăteasa Irina a Constantinopolului împăratului Carol cel Mare, fondatorul Imperiului Carolingian, care avea să o încredinţeze mănăstirii de la Argenteuil. Este expusă doar o dată la cincizeci de ani, cel mai recent în 2016. Și Catedrala Sfântul Petru sau Domul din Trier, cel mai vechi oraș german, numit Roma Nordului, revendică deținerea unei fâșii din  Sfânta Cămașă, care este expusă în capela cu același nume din locaș.