Cum poți renunța la fumat? Psihologii spun că voința nu ajută. Exercițiile psihologice pe care trebuie să le faci
Se știe deja faptul că fumatul este extrem de nesănătos și cauzează foarte multe boli grave. După ce se apucă de fumat, unei persoane îi este foarte greu să se mai lase, iar cei care au reușit să renunțe susțin că „au avut voință”, însă psihologii spun că în acest context, voința nu contează.
Psihologul Bogdan Bursul spune că auzim tot mai des că anumite persoane s-au lăsat de tutun fiindcă au avut voință, însă nu este adevărat. Conform medicului, ceea ce împiedică o persoană să se lase de fumat nu este voința, ci beneficiile din spatele fumatului.
„Fumez pentru că mă simt bine, mă calmez, mă relaxez, mă pot concentra mai bine. Fiecare persoană are beneficiile preferate pentru care fumează. Ce se întâmplă când oamenii spun ”nu am voință”, de fapt anticipează pierderea acestor beneficii, foarte multe dezavantaje. Pierderea plăcerii. Nu am energia să mă las de fumat, pentru că nu mai am beneficii psihologice”, spune psihologul, la Pro Tv.
În creier, noi avem o formațiune care se numește amigdală, iar aceasta face un scurt circuit în cazul fumătorilor. Acest lucru se întâmplă fiindcă această amigdală este răspunzătoare atât de emoții, cât și de sevraj.
„Când nu fumez câteva ore și simt că îmi lipsește ceva e implicată amigdala. Acesta e sevrajul la nicotină. Am emoții – m-am certat, mi-e rău, am o stare de neliniște. Fumătorul își ia o țigară, pentru că amigdala din creier nu face diferența între o emoție neplăcută și sevrajul de nicotină. Adică răspund la neliniște emoțională prin fumat. Ca nefumător am învățat să am alte soluții când am o emoție de frică, de plictiseală, când m-am certat cu cineva. Ca fumător, fac un scurt-circuit. Am o emoție neplăcută, iau o țigară”, mai explică psihologul.
Este important ca persoanele care își doresc să se lase de fumat să observe comportamentul pe care îl au, iar apoi să vadă ce face un nefumător atunci când simte aceleași lucruri ca ele, cum ar fi plictiseala, nervi, dorința de odihnă.