România e cea mai entuziastă țară UE în legătură cu adoptarea euro, dar nu îndeplinește niciun criteriu
România este ţara unde se înregistrează cel mai mare procentaj de respondenţi (75%) cu o opinie pozitivă faţă de introducerea monedei euro, arată rezultatele celui mai recent sondaj Eurobarometru Flash, publicat vineri, care arată că trecerea la moneda euro se bucură de un sprijin larg în statele membre care nu au adoptat încă moneda unică.
Sondajul a fost realizat în cele şapte state membre care nu au aderat încă la zona euro, şi anume în Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia. Marea majoritate a cetăţenilor UE intervievaţi (60%) consideră că trecerea la moneda euro a avut consecinţe pozitive pentru ţările care o utilizează deja.
De asemenea, majoritatea respondenţilor (52%) consideră că, în general, vor fi consecinţe pozitive ale introducerii monedei euro pentru ţara lor şi chiar mai mult, peste jumătate dintre ei (55%) afirmă că introducerea monedei euro ar avea consecinţe pozitive inclusiv pentru ei înşişi. În ansamblu, 57% dintre respondenţi sunt în favoarea introducerii monedei euro în ţara lor. Cele mai ridicate procente de respondenţi cu opinie pozitivă s-au înregistrat în România (75% în favoarea monedei euro) şi Ungaria (69%).
În toate statele membre care au participat la sondaj, cu excepţia Cehiei, s-a înregistrat o creştere a proporţiei celor care sunt în favoarea introducerii monedei euro, comparativ cu 2020. Cele mai mari creşteri sunt observate în România (de la 63% la 75%) şi Suedia (de la 35% la 43%).
Ultima extindere a zonei euro datează din 2015, când Lituania a devenit al 19-lea stat membru al blocului monetar. Deşi toate satele membre UE, cu excepţia Danemarcei, sunt obligate să adere la zona euro, puţine ţări fac eforturi serioase pentru a se alătura zonei unice.
În cazul României, raportul de convergenţă pe 2020 arată că ţara nu îndeplineşte în prezent niciunul dintre cele patru criterii economice necesare pentru adoptarea monedei euro, respectiv stabilitatea preţurilor, soliditatea finanţelor publice, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung.