Emoticonul zâmbitor s-a născut din lipsa de emoție

Pe 19 septembrie 1982, profesorul Scott Fahlman, om de știință în domeniul informaticii de la Universitatea Carnegie Mellon, a folosit primul emoticon digital care reprezenta o față zâmbitoare.

Profesorul american Scott Falhman a avut această idee deoarece simţea că mesajul pe care voia să-l transmită studenților săi nu avea emoție. Aşa că a făcut următoarea sugestie: cum ar fi ca atunci când vrei să-ţi exprimi umorul să foloseşti o faţă zâmbitoare? Falhman a scris două puncte, o cratimă şi o paranteză deschisă – astfel a apărut smiling face. 

Poate ar fi o idee bună

În primul an de existenţă a fost folosit de 800 de milioane de ori. În fiecare zi. Pe site-ul său, Scott Fahlman descrie motivația sa pentru crearea primului astfel de emoticon: “Această problemă a determinat pe unii dintre noi să sugereze (doar pe jumătate în serios) că poate ar fi o idee bună să marchezi în mod explicit postări care nu ar trebui luate în serios. La urma urmei, atunci când folosim comunicarea online bazată pe text, nu avem limba sau tonul de voce care transmite aceste informații atunci când vorbim în persoană sau la telefon. S-au sugerat diferite „marcatori de glumă”, iar în mijlocul acestei discuții mi sa părut că secvența de caractere 🙂 ar fi o soluție elegantă – una care ar putea fi rezolvată de terminalele de calculatoare ale zilei. Așa că am sugerat asta”.