Iohannis, pas cu pas, în luntrea „Piloților orbi” ai lui Eliade

După 1990, declarații a doi lideri politici au aruncat cu adevărat România în haos. Prima a fost la începutul anului 1990 când, premierul de atunci Petre Roman a lansat celebra etichetă „industria României este „un morman de fiare vechi“.

Acum, la bine de 30 de ani, de la ”nucleara” lui Roman, a venit ”bomba” lui Iohannis: „Statul a eșuat în misiunea sa fundamentală”. Pe drumul de la ”mormanul de fiare vechi” până la ”statul a eșuat” la butoanele României s-au perindat patru președinți și, nici mai mult, nici mai puțin, de 17 premieri, plus încă vreo 9 prim-miniștrii interimari, adică cei care au păstorit Palatul Victoria vreo 30 de zile. 

Practic, din 1990 până azi, am avut parte de un premier cu mandat mediu de un an și șapte luni. Însă, se poate constata că cel mai mare devorator de premieri din președinții României este Klaus Iohannis.

În cei 12 ani de mandat, ”Măi dragă” Ion Iliescu a ”devorat” patru premieri- Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase, asta însemnând un mandat mediu de trei ani. După Ion Iliescu, la conducerea țării a venit Emil Constantinescu, vătaful celor 15.000 de specialiști care, în patru ani, a ”devorat” trei premieri- Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu. Asta a însemnat ă fiecare dintre ei a avut un mandat mediu de un an și patru luni.

10:23 • POLITICĂ

Președintele Iohannis, tăcut la secția de votare: „Vă doresc o zi bună!”

11:55, 20.11.2024 • POLITICĂ

Parlamentul a decis: Undă verde pentru comisia care îl va lua la „bani mărunţi” pe „faraonul Iohannis”

Al treilea președinte care a descălecat după 1990 la Palatul Cotroceni a fost Traian Băsescu care în cei zece ani de ”să trăiți bine” a avut patru premieri la Palatul Victoria – Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu și Victor Ponta.

Ultimul președinte care a descălecat la Palatul Cotroceni cu ”România lucrului bine făcut” a fost Klaus Iohannis. Din 2014 până azi, Iohannis a ”devorat” deja șapte premieri – Victor Ponta, Dacian Cioloș, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă, Ludovic Orban și Florin Cîțu.

Asta, înseamnă anul și premierul, dar anul acesta încă nu s-a încheiat. Singurul premier care rezistat sub doi președinți a fost Victor Ponta, adică a fost ”pisicuț” la Băsescu și un ”politician rezonabil” la Iohannis. 

Numai că ultimii doi ani de mandat ”președintele meu pentru o Românie normală” s-a preocupat, pas cu pas, să transforme PNL într-un partid preș la Palatul Cotroceni, iar România într-o luntre condusă de ”piloții orbi”.

Practic, prin ceea ce s-a întâmplat din 1990 și până azi în România, dar mai ales cum s-au comportat cei care ne-au condus, ne reamintește de radiografia incredibilă scrisă în 1937 de către Mircea Eliade în articolul ”Piloții orbi” publicat pe 19 septembrie în ”Vremea”, care este și astăzi de mare actualitate deși au trecut 84 de ani.

Atunci, Mircea Eliade scria: „Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în faţa contemporanilor şi în faţa istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãşi existenţă istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai vãd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de nişte piloţi orbi”.

Mai mult, marele scriitor, istoric și filozof ne reamintește foarte clar: „Clasa conducãtorilor noştri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã că sã-şi prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambiţiile pe care şi le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Şi nu în aceste câteva miliarde risipite şi câteva mii de conştiinţe ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze”. 

În plus, Mircea Eliade atrăgea atenția și asupra unui aspect atât de actual și astăzi: „Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai puţin româneascã, politicianizatã pânã-n mãduva oaselor – care aşteaptã pur şi simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelaşi joc şi acelaşi lucru, ca şi când am trãi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneşte, cã în Maramureş, Bucovina şi Basarabia se vorbeşte idiş, cã pier satele româneşti, cã se schimbã faţa oraşelor – ei te socotesc în slujba nemţilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protecţia muncii naţionale”.

Concluzia la care ajunsese Mircea Eliade în 1937 este fabuloasă: „Cãci piloţii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – puţin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnã un stat., şi asta e destul ca sã începi sã plângi”.

Nu cumva în această perioadă retrăim aceleași evenimente descrise în 1937 de Mircea Eliade deși de atunci au trecut 84 de ani? Oare câți dintre politicienii români, dar mai ales dintre cei patru președinți sau cei 17 premieri, au știut sau știu ce înseamnă să piloteze luntrea numită România? Dar, un lucru e cert: Iohannis se regăsește perfect în articolulul lui Mircea Eliade, adică este unul dintre piloții orbi!