Reorganizarea administrativ-teritorială: cum va funcționa Comisia Specială, care ne va lumina calea

Discuțiile privind reorganizarea administrativ-teritorială a României au revenit în prim-plan. Premierul Marcel Ciolacu a primit aprobarea pentru a elabora o lege care vizează reducerea numărului de județe de la 41 la 8, plus municipiul București. Această inițiativă urmărește comasarea județelor și a localităților mici cu altele mai mari, în scopul economisirii fondurilor publice și eficientizării administrației.

Pentru elaborarea proiectului de lege, Partidul Social Democrat (PSD) va constitui o comisie specială, incluzând lideri politici de rang înalt, precum președintele Camerei Deputaților, șefii asociațiilor de municipii și consilii județene, precum și alți reprezentanți, inclusiv primari din orașe și comune. După finalizarea proiectului, acesta va fi discutat în coaliția de guvernare și ulterior trimis în Parlament pentru aprobare.

Hop și Nicușor!

Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, a comentat pe marginea acestei propuneri, subliniind necesitatea unei reorganizări teritoriale. El a menționat că, pentru a implementa o astfel de reformă, este esențială realizarea unor studii aprofundate, urmate de dezbateri publice, și a estimat că o astfel de schimbare nu ar putea avea loc înainte de 2028.

De asemenea, în octombrie anul trecut, Uniunea Salvați România (USR) a depus un proiect de reformă teritorială care propunea reducerea numărului de județe la 8 și stabilirea unui prag minim de 20.000 de locuitori pentru orașe.

Este important de menționat că ultima reorganizare administrativ-teritorială majoră a României a avut loc în 1968, când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la structura actuală pe județe.

Lemnos vorbind…

… discuțiile privind reorganizarea administrativ-teritorială a României sunt în desfășurare, cu propuneri variate privind reducerea numărului de județe și comasarea localităților mici, în vederea eficientizării administrației publice și economisirii resurselor bugetare.

Cum va funcționa Comisia Specială:

Când auzim despre o „comisie specială”, mintea ni se duce inevitabil la imaginea unui grup solemn de oameni care mimează eficiența, dar care sunt, de fapt, un motor bine uns al stagnării. Hai să vedem cum funcționează acest mecanism implacabil al birocrației, menit să se asigure că nicio decizie semnificativă nu va fi luată vreodată.

Pasul 1: Constituirea comisiei – spectacolul solemn

Comisia va fi formată din reprezentanți ai tuturor părților implicate:

• Lideri politici de la toate nivelurile, care vor trasa „direcțiile strategice”.
• Experți în administrație, care vor citi regulamentele ca pe Biblia.
• Consilieri din mediul academic, aduși pentru a „legitima” discuțiile sterile.

Fiecare membru își va aduce echipa de „asistenți”, pentru că cine să facă toată munca? Vor fi zeci de ședințe în care se va decide ordinea ședințelor viitoare și cine aduce cafeaua.

Pasul 2: Studiile de fezabilitate – bibelouri inutile

Se vor aloca milioane de euro pentru studiile de fezabilitate, efectuate de firme de consultanță cu nume pretențioase și relații politice bine sudate. Aceste studii vor analiza:

• Impactul economic al reorganizării, bazat pe cifre trase la indigo din alte studii vechi.
• Logistica implementării, inclusiv necesitatea mutării arhivelor de la o primărie la alta.
• Impactul social și cultural, cu concluzia inevitabilă că populația are nevoie de „mai multe consultări”.

Rezultatele? Multe pagini frumos tipărite, dar fără nicio concluzie clară.

Pasul 3: Consultările publice – farsa participativă

Vor fi organizate consultări publice în toate județele vizate, dar într-un stil clasic:

• Ședințe neanunțate sau ținute în ore imposibile, pentru a se asigura o prezență minimă.
• Oameni care vin să-și exprime nemulțumirile generale (despre pensii, drumuri sau prețul la ulei), complet irelevante pentru reorganizare.
• Raport final care menționează „opinii împărțite” și recomandă „analize suplimentare”.

Pasul 4: Licitațiile și externalizările – unde se fac banii

Pentru a avansa, comisia va externaliza „etapele tehnice”:

• Licitațiile pentru crearea hărților noi și modelelor administrative vor fi câștigate de firme prietene, cu oferte umflate și livrări întârziate.
• Proiectul de „digitalizare” a noii structuri va costa cât PIB-ul unui județ mic, dar se va limita la câteva PDF-uri greșit aliniate.

Externalizarea devine punctul central al comisiei, fiindcă aici se pot jongla fonduri, „pentru binele național”.

Pasul 5: Rapoartele intermediare – esența stagnării

Pe măsură ce timpul trece, comisia va produce zeci de rapoarte:

• Rapoarte preliminare, care anunță că urmează alte rapoarte.
• Sinteze ale studiilor de fezabilitate, care sunt deja o sinteză a nimicului.
• Documente suplimentare care propun „reîntărirea dialogului interinstituțional”.

Fiecare raport va justifica continuarea procesului, pentru că „mai sunt multe de analizat”.

Pasul 6: Conflictele politice – motorul paraliziei

Când subiectul va începe să avanseze, vor apărea conflicte între partide:

• Fiecare partid va dori să-și protejeze „baronii locali” și feudele administrative.
• Vor fi acuzații de partizanat și interese ascunse.
• Guvernele se vor schimba, iar noua administrație va susține că totul trebuie „reevaluat”.

Pasul 7: Îngroparea proiectului

După câțiva ani, comisia va anunța că reorganizarea este mult prea complexă pentru a fi implementată. Soluția? Crearea unei alte comisii speciale pentru a analiza problemele semnalate de prima comisie.

O buclă birocratică perfectă

Comisia specială este, în esență, un instrument al sistemului pentru a menține status quo-ul. Cu cât mai multe etape, cu atât mai puține șanse ca ceva concret să fie realizat. Între timp, banii publici se scurg prin mecanisme bine unse, iar cetățenii rămân cu promisiuni și frustrări.