A mai trecut un an peste „România lucrului bine făcut”

Terorizați zilnic de pericolul scumpirilor și al războiului, dar și „cablați”, fără voia noastră, la spectacolul grotesc al clasei politice, nu ne-am dat seama că deja, pas cu pas, am făcut primul pas în noul an.

A mai trecut un an peste „România lucrului bine făcut”, cu vise și speranțe, dar și cu tristețe, resemnare și deznădejde. Unele vise s-au împlinit, altele s-au spulberat. Și 2024 va începe în furtuna de zăpadă a promisiunilor în alb, fapt pentru care vom deschide iar o nouă carte, unde paginile ei vor fi tot albe, iar primul ei capitol este dedicat zilei de Anul Nou. Și, din nou, lider de necontestat în topul  promisiunilor şi al făgăduielilor gratuite este, de departe, și în acest an, tot omul politic. Fie că el este consilier, primar, europarlamentar, deputat, ministru ori senator, la fiecare sfârşit de an și început de an îţi umple casa cu promisiuni şi angajamente pentru anul care vine. De fapt, este o gașcă de clovni politici care au stat permanent în poziția ghiocelului și au guvernat, an de an, „pentru ei” și nu„pentru noi”, prin intermediul unor păpușari impuși în guvern, administrație centrală și locală dar și în o mulțime posturi cheie ale țării. Și timpul a demonstrat că atunci când lași biciul pe mâna maimuțelor, n-ai cum să te iei la întrecere cu vulturii când zbori pe curcani! 

Așadar, tot politicienii ghiocel vor fi și în 2024 vedetele show-urilor TV, servindu-ne non stop pâine şi circ. Numai că, având în acest an patru rânduri de alegeri, marea vedetă a politicii românești va fi primarul. El dirijează voturile pentru europarlamentari, consilieri, deputați, senatori și președinte. De mobilizarea și motivare primarului depinde prezența la vot și numărul de voturi. Timpul a demonstrat, în ultimii 20 de ani, că de la primar la președinte este doar un pas, e drept un pas uriaș. Astfel, primarul Traian Băsescu ori Klaus Iohannis a ajuns președintele României. Tot istoria ne-a lăsat mărturie că primarul de ieri, este deputatul, senatorul ori europarlamentarul de azi. Practic, de ani buni, clasa politică de la noi se învârte în jurul primarului, acesta devenind adevăratul stăpân al inelelor din politica românească. Mircea Eliade ne-a lăsat scris ca moştenire, prin editorialul „Piloţii orbi”, o caracterizare perfectă a clasei politice de la aceea vremea, care şi acum este de actualitate. „Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care așteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vinã noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi”, scria în 1937 Mircea Eliade în ziarul „Vremea”.

Acum, când deja am pășit în noul an, întreaga clasa politică românească care gravitează în jurul primarilor poate ar trebui să se gândească la versurile lui Alexandru Vlahuță din poemul „Ţară de pripas”: „Veniţi şi voi, străini calici, /Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!… /Ce să mai faci? Ce să mai zici? /Sărmana ţară de pripas!”. Așadar… goodbye 2023, welcome 2024!