A murit unul dintre marii antrenori ai fotbalului – Sven-Göran Eriksson

Publicat: 26 aug. 2024, 14:49, de Cristian Matache, în SPORT , ? cititori
A murit unul dintre marii antrenori ai fotbalului - Sven-Göran Eriksson

Astăzi dimineață, lumea fotbalului a pierdut o figură iconică: Sven-Göran Eriksson, fostul selecționer al naționalei Angliei și unul dintre cei mai respectați antrenori din istorie, a încetat din viață la vârsta de 76 de ani. Eriksson, care a fost primul străin la cârma naționalei engleze, a pierdut lupta cu cancerul pancreatic, după ce în ianuarie anunțase că nu mai are mult de trăit.

În ultimele luni, Eriksson s-a retras din activitatea de director sportiv al clubului Karlstad din Suedia natală, pentru a se concentra pe tratamentele medicale, după ce a suferit un accident vascular cerebral în urma unui colaps în timpul unei curse de 5 kilometri. Aflat acasă, înconjurat de cei dragi, și-a dat ultima suflare, conform unui comunicat transmis de agentul său: „Sven-Göran Eriksson a murit după o lungă suferință. A murit în această dimineață, acasă, înconjurat de familie.”

Printre cei care îl jelesc se numără fiica sa Lina, fiul Johan cu soția Amana și nepoata Sky, tatăl său Sven, iubita sa Yanisette cu fiul Alcides, precum și fratele Lars-Erik cu soția Jumnong.

Născut pe 5 februarie 1948 în Suedia, Eriksson și-a început cariera ca fotbalist profesionist, jucând pe postul de fundaș dreapta. Însă, adevărata sa consacrare a venit ca antrenor, devenind unul dintre cele mai cunoscute nume din fotbalul mondial.

Primul său pas în cariera de antrenor a fost la Degerfors IF, însă momentul de glorie a venit la cârma echipei IFK Göteborg, cu care a câștigat Cupa UEFA în sezonul 1971/72, făcându-și astfel intrarea pe scena europeană. În 1982, a fost cooptat de Benfica, unde a câștigat trei titluri în Primeira Divisão și o Cupă a Portugaliei, ajungând de asemenea în finalele Cupei Europene și Cupei UEFA.

Cariera sa de succes a continuat cu perioade la AS Roma, Fiorentina și o revenire la Benfica, înainte de a petrece cinci ani fructuoși la Sampdoria. În 1997, s-a mutat la Lazio, unde a avut poate cea mai de succes perioadă a carierei sale. La clubul din Roma, a câștigat titlul în Serie A în anul 2000, două Cupe ale Italiei, două Supercupe ale Italiei, Cupa Cupelor și Supercupa Europei.

Sub conducerea sa, Lazio a fost casa unor jucători emblematici precum Pavel Nedved, Marcelo Salas, Alen Bokšić și Diego Simeone. În plus, Eriksson a fost responsabil pentru aducerea lui Christian Vieri de la Atletico Madrid pentru 21 de milioane de lire sterline, pentru ca un an mai târziu să îl vândă la Inter Milano pentru o sumă record de 32 de milioane de lire sterline.

În ianuarie 2001, Sven-Göran Eriksson a preluat funcția de selecționer al naționalei Angliei, devenind astfel primul antrenor străin din istoria echipei. Sub comanda sa, echipa a participat la două Cupe Mondiale și un Campionat European, având în componență jucători precum David Beckham, John Terry, Steven Gerrard, Frank Lampard și Wayne Rooney. Unul dintre cele mai memorabile momente ale carierei sale a fost victoria cu 5-1 împotriva Germaniei, în 2001, în cadrul preliminariilor Cupei Mondiale, o performanță considerată una dintre cele mai mari reușite ale Angliei.

Reflectând asupra acelei victorii, Eriksson a declarat: „A fost cel mai bun rezultat al meu într-un singur meci de fotbal. Germania în deplasare, de obicei nu câștigi. Să câștigi cu 5-1… era prea frumos ca să fie adevărat, dar a fost adevărat.”

După despărțirea de Anglia, Eriksson a mai antrenat echipe precum Manchester City, naționala Mexicului și Leicester City, ultima sa funcție fiind aceea de antrenor al echipei Liverpool Legends. Această experiență a fost cu atât mai specială cu cât Eriksson era un suporter al echipei încă din copilărie, iar reacția sa emoționantă la auzul imnului „You’ll Never Walk Alone” a rămas în amintirea fanilor.

Renumit pentru calmul său, pentru zâmbetul caracteristic și pentru stilul său diplomatic, Sven-Göran Eriksson va rămâne în amintirea tuturor ca unul dintre „oamenii buni” ai fotbalului. Pierderea sa este una profundă, iar moștenirea lăsată va dăinui mult timp de acum înainte.