Actorul Ion Haiduc: Pe Ceaușescu l-au dat jos un popă ungur și 10 babe cu lumânări

Echipa de la podcast-ul Dialogurile Puterii a fost prezentă în casa actorului Ion Haiduc, imediat după încheierea spectacolului „Vizitatorul” (Eric- Emmanuel Schmitt) de la Teatrul Nottara, unde Haiduc are rol principal, alături de Alexandru Repan.

Actorul Ion Haiduc face o incursiune în zilele Revoluției din 89, trăite la teatru, pe stradă și… sub masa din sufragerie, cu soldații în curte. Aflăm poveștile sale de viață, bucuria de a fi actor și un mesaj pentru oameni de a merge la teatru.

Pe 16 decembrie aveam spectacol la Teatru Național Timișoara, o piesă a lui D.R. Popescu, o piesă excepțională. Am auzit că la Maria (Maria în Timișoara înseamnă stația de tramvai Maria unde este o statuie a fecioarei Maria) în clădirea din spatele ei era parohia lui László Tőkés. El era închis acolo. Se închisese pentru că trebuiau să-l mute. Acolo se afla fitilul revoluției. Trebuia să-l mute la Oradea pentru că presa străină îl elogia era socotit dușman al sistemului. Pe urmă s-a adeverit că László Tőkés era colonel în serviciile secrete maghiare.

Pe Ceaușescu l-au dat jos un popă ungur și 10 babe cu lumânări

S-a adunat lumea acolo. Eu am văzut niște babe cu lumânări da și am zis că pe Ceaușescu l-a dat jos un popă ungur și 10 babe cu lumânări. Lumea a început să se perinde pe-acolo în cursul zilei, iar seara în timp ce noi eram la spectacol deja s-au adunat mai mulți… iar când s-a terminat spectacolul s-a anunțat… la difuzoare pe sală cineva a anunțat toată lumea (era să la plină de studenți 710 oameni) ca toată lumea să se ducă acasă. Spuneau: nu mergeți în grupuri mai mari de cinci, e stare de urgență! Bineînțeles că toți s-au dus la manifestație.

Un văr de-al meu a murit după șase luni de la bătaie. I-au învinețit picioarele, rinichii, abdomenul 

Au fost arestați 800 de oameni, inclusiv prieteni de-ai mei, inclusiv un var de-al meu pe care l-au bătut la Miliție și care a murit după șase luni de la bătaie. I-au învinețit picioarele, rinichii, abdomenul toate partea de jos.

La Maria, acolo, am văzut pe podul peste Bega, trei mașini de pompieri. Am văzut o treabă de furie…au tăbărât oamenii pe ele, le-au dezmembrat pur și simplu.

Șoferul a sărit în Bega, de frică

Atunci am văzut primele cocktail-uri Molotov, au trecut pe sub pe lângă capul meu, eram cu fiica de mână. Am stat destul de târziu și ne-am dus la o prietenă care locuia într-un bloc la o mare intersecție și am stat în balcon și am văzut de sus, ca la film, cum au venit primii revoluționari. Compact și cordon de soldați. Când s-au oprit cele două tabere și au început sa strige manifestanții am văzut cea mai frumoasă lozincă: noi suntem poporul, voi pe cine apărați? Și au trecut printre ei așa unii prin alții ca în filme.

I-au luat, i-au băgat în camioane și i-au dus la popa Șapcă, la închisoare

N-a pățit nimeni nimic. I-au lăsat să treacă, s-au dus, dar…desigur că pe urmă i-au împrăștiat. Am aflat pe urmă în cartier, i-au băgat în camioane și i-au dus la popa Șapcă la închisoare.

 Duminică au murit primii oameni 

Duminică noaptea un tanc, un TAB s-a întors așa și-au urmărit o doamnă cu trei copii, i-a călcat și au fost și atunci morți. Ei, a 2-a zi la muncă la fabrici oamenii s-au întâlnit, si au zis bă mie nu mi-a venit copilul, bă nici mie, bă al meu e împușcat. Și atunci au ieșit a 2-a zi marți s-au vorbit probabil și miercuri a ieșit cu mașini. Am ieșit și a început manifestația, au venit revoluționarii. Erau de fapt două focare unul aici și unu la fostul Consiliu Județean.

Eu am fost foarte viteaz doar până în ziua de joi, când am văzut marea manifestație din București

Adică în primul rând am văzut miercuri seara când s-a întors Ceaușescu din Iran și atuncii- am văzut pe toți șase Ceaușescu, ea,  și patru Bobu, Dăscălescu și alții și au comentat că sunt tulburări în România. La Timișoara sunt tulburări, sunt huligani care așa au destabilizat țara.

Ceaușeasca dăduse ordin până să vină el, să se pună rachetele de la Reșița pe Timișoara să crească porumbul

Deci, sa rada tot, că nu mai puteau stăpâni treaba, înțelegi?  Și în noaptea aceea a fost cel mai grea că nu mai știam ce se întâmplă. Și marea ușurare a fost joi, când manifestația de la CC și când s-a destabilizat situația…am văzut tot la televizor, toată nebunia, așa, știu că până atunci nu mi-a fost frică. Am ieșit, am fost în oraș în momentul în care l-au prins pe Ceaușescu și l-au executat pe 25.

Nu mai ieșeam din casă, dormeam sub masă, în sufragerie

Din momentul acela n-am mai avut curaj. Nu mai ieșeam din casă, dormeam sub masă, în sufragerie, în Timișoara cu încă doi actori. Dormeam sub masă, nu mai aveam curaj să ieșim pentru că nu mai știam cine și de ce trage.

Miercuri le-au dat drumul la toți. Toți au fost eliberați. De la Uzina Mecanica Timișoara, de acolo a venit un revoluționar. Marcu se numea care a avut un curaj nebun.

A venit îmbrăcat cu un cearceaf alb și a intrat la Consiliul Județean PCR unde era Bobu și i-a zis: Acuma dai telefon la Ceaușescu și spui: 

Noi, la Timișoara, avem Republică liberă!