”Adevărata promisiune”: De ce și cum a lansat Iranul un atac istoric asupra Israelului

Iranul a lansat cel mai mare atac cu drone din lume și cel mai mare atac cu rachete din istoria sa.

Utilizarea de către Iran a sutelor de drone și rachete pentru a viza direct Israelul în noaptea de sâmbătă și dimineața de duminică a stabilit mai multe precedente politice și militare majore.

A fost cel mai mare atac cu drone vreodată efectuat de orice țară și a fost prima dată când Iranul a atacat direct Israelul după aproape jumătate de secol de a fi dușmani de moarte, conform Al Jazeera.

Iată ce considerații politice, militare și economice ar fi putut lua în considerare Teheranul în timp ce decidea asupra atacului care a amplificat temerile unei războaie regionale mai ample și care ar putea afecta și direcția războiului Israelului împotriva Fâșiei Gaza.

Politica

Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a numit operațiunea „Adevărata Promisiune” pentru a arăta că liderii de top din Teheran, inclusiv Ayatollahul Ali Khamenei, intenționează să-și țină promisiunile de „pedepsire” pentru atacurile Israelului și ale altora. Atacul a fost o răzbunare directă pentru un atac israelian asupra consulatului iranian din Damasc pe 1 aprilie, care a ucis șapte membri IRGC, inclusiv doi generali responsabili cu conducerea operațiunilor în Siria și Liban, împreună cu alte șase persoane.

A fost în principal destinat consolidării descurajării Iranului, pe care criticii au afirmat că a fost compromisă după politici tot mai conflictuale și lovituri militare ale Statelor Unite și ale aliaților săi în întreaga regiune, în special după asasinarea în ianuarie 2020 a generalului de top Qassem Soleimani în Irak.

Oficialii iranieni păreau, de asemenea, să fi exercitat un grad de „răbdare strategică” după asasinarea din decembrie a altui comandant de top IRGC în Siria, Razi Mousavi, într-un raid aerian israelian, în mijlocul consecințelor războiului din Gaza. Inacțiunea, lovituri mai puțin puternice sau mulțumirea cu acțiunea militară prin „axa rezistenței” a grupurilor aliniate în întreaga regiune ar putea fi în acest sens considerate prea costisitoare pentru Iran atât local, cât și în străinătate. Aceasta este adevărat chiar și atunci când Teheranul recunoaște că Israelul și guvernul aflat în dificultate al prim-ministrului Benjamin Netanyahu ar putea vedea beneficii în escaladarea tensiunilor în întreaga regiune și forțarea armatei SUA să ia mai multe măsuri împotriva Iranului.

Pe de altă parte, atacurile iraniene fără precedent ar fi putut schimba temporar atenția lumii de la moartea a zeci de mii de femei și copii în Fâșia Gaza, dar ar putea traduce în câștiguri de putere soft pentru Iran pe termen lung, în comparație cu alte puteri regionale. Arabia Saudită nu a exclus normalizarea relațiilor cu Israelul, în ciuda masacrului din Gaza, iar Turcia a început să limiteze unele exporturi către Israel în această săptămână, după ce guvernul israelian a refuzat să-i permită să trimită ajutoare în Gaza asediată, unde sugarii mor de foame. Atât Arabia Saudită, cât și Turcia au fost, totuși, profund – și vocal – critice la adresa războiului Israelului din Gaza. Iranul ar avea, de asemenea, argumente plauzibile la Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, deoarece atacurile asupra misiunilor diplomatice semnalează o încălcare a Convenției de la Viena, iar de la articolul 51 din Carta Națiunilor Unite decurge „dreptul inerent” la autoapărare, ceva de care Israelul s-a sprijinit puternic începând cu începutul războiului din Gaza.

O listă de premiere militare pentru Iran

Nu există o confirmare oficială din partea Iranului cu privire la câte drone sau rachete balistice și de croazieră a folosit pentru a ataca Israelul, dar armata israeliană a declarat că au fost lansate peste 300. Dronele iraniene au făcut titluri internaționale în ultimii ani, în special după invazia Rusiei în Ucraina acum mai bine de doi ani. Oficialii ucraineni spun că dronele Shahed proiectate de Iran ale armatei ruse continuă să cadă pe teritoriul lor.

Dronele kamikaze Shahed-136, care transportă o încărcătură relativ mică de război de aproximativ 50 kg (110 lire sterline), au fost folosite în atacul asupra Israelului, a declarat televiziunea de stat iraniană duminică.

Canalele Telegram afiliate cu IRGC au spus că și modelul Shahed-238, care este propulsat de un turbojet în locul elicei de pe modelul 136, a fost folosit în atac. Modelul 238 sacrifică o parte din manevrabilitate pentru viteze semnificativ mai mari, care se crede că ajung până la 600 km/h (372 mph).

Iranul este cunoscut de mult timp pentru a deține cel mai mare și cel mai variat arsenal de rachete din Orientul Mijlociu, dar acesta a fost de departe cel mai mare test al capacităților sale.

Televiziunea de stat a spus că au fost folosite racheta balistică Emad cu rază lungă de acțiune și racheta de croazieră Paveh pentru a ataca Israelul.

În februarie, în exerciții militare de mare amploare care au inclus simularea unui atac asupra bazei aeriene Palmachim din Israel, IRGC a folosit rachetele Emad și a lansat racheta balistică Dezful de pe o navă de război.

Iranul deține, de asemenea, Fattah, o rachetă balistică hipersonică care teoretic ar putea ajunge în Israel în doar șapte minute, împreună cu o variantă a aceleiași familii de rachete de croazieră. Nu există indicații că rachetele au fost folosite în atacurile de duminică dimineața. Oricum, în atacuri multistrat peste câteva ore, Iranul tocmai a reușit să desfășoare cele mai mari atacuri cu drone și rachete văzute vreodată, care au acoperit unele dintre cele mai lungi distanțe într-o operațiune militară reală.

„Operațiunea a atins un nivel de succes care a depășit așteptările noastre”, a spus comandantul-șef al IRGC, Hossein Salami, adăugând că proiectilele au vizat doar situri militare, inclusiv baza aeriană Nevatim din deșertul Negev, care ar fi fost folosită pentru a lansa atacurile israeliene asupra consulatului iranian din Siria.

Care sunt efectele economice?

Efectul atacurilor istorice asupra economiei iraniene deja tulburate a fost probabil mai mic decât greutatea dimensiunilor politice și militare pe lista de considerente pentru liderii iranieni în timp ce planificau ofensiva în aproape două săptămâni de la atacul consulatului.

Dar, cum era de așteptat, a existat o reacție imediată în piețele locale, cu monede străine care au crescut în contextul anxietăților tot mai mari cu privire la perspectivele ca conflictul să alunece și mai mult într-un război regional.

Rialul, moneda națională iraniană în scădere, a scăzut la un nou minim istoric de aproximativ 670.000 de riali pentru un dolar SUA duminică, înainte de a recupera o parte din teren. Site-ul de știri semioficial Tasnim a raportat duminică că foarte puține tranzacții cu valută și aur au loc în Teheran și alte piețe, deoarece o atmosferă de precauție este dominantă.

Procuratura din Teheran a anunțat duminică că a deschis un dosar împotriva unui jurnalist neidentificat și a ziarului Jahan-e Sanat pentru „deranjarea securității psihologice a societății și tulburarea atmosferei economice a țării”.