Adrian Câciu: România trebuie să aloce cel puțin 6% din PIB pentru investiții suport de infrastructură

Economist, analist și consultant economic, specializat în elaborarea și promovarea unor politici de dezvoltare economică destinate antreprenorilor din România, Adrian Câciu, vorbește în exclusivitate pentru Puterea.ro, despre actuala situație economică a României.

Ce poate și ce nu poate face statul la acest moment dar și în viitor, cum poate fi ajutat mediul privat sau care sunt domeniile care trebuie sprijinite prioritar în România. Sunt câteva din întrebările la care încercăm să găsim răspunsuri, în acest interviu.

Rep: Care este situația economică actuală a României ? Ce mai merge și ce nu mai merge în economia românească ?

Adrian Câciu: O să intru foarte abrupt și pentru mulți chiar șocant, în subiect: România a intrat într-o recesiune economică atipică și forțată, cu efecte mult mai puternice pe termen mediu decât recesiunile clasice.

18:53, 12.12.2024 • ECONOMIE

BNS, analiză a sectorului bugetar. România a atins un maxim istoric de angajați

21:32, 20.11.2024 • ECONOMIE

Amazon închide departamentul de Machine Learning din România: 400 de angajați, afectați de decizie

Și tot poate șocant pentru mulți, recesiunea economică nu este generată de căderea ofertei agregate, ci de căderea abruptă a cererii agregate, fie aceasta cererea de consum, fie cea intermediară.

Trei motive mari au condus la căderea cererii : restricțiile sanitare, de consum și de circulație.

Scăderea puterii de cumpărare dată de pierderile de venit ale angajaților, cauzate fie de pierderea locului de muncă, fie de perioadele de șomaj tehnic, fie de zilele de stat cu copiii acasă, fie de concediile medicale date pe perioadele de izolare, fie de neplata salariilor cu lunile, fie de munca flexibilă sau telemunca.

Criza de încredere care are la bază lipsa de perspectivă si certitudini pentru viitor. Aceasta a inhibat consumul și a redus investițiile individuale, care se regăsesc tot în sectorul cererii de consum.

Consumul de servicii la 10 luni înregistrează o contracție de peste 32% față de anul 2019. Consumul de bunuri înregistrează o contracție de peste 10% la 10 luni față de anul 2019.

Mai puțini bani pentru consumatori în anul 2020, o criză de încredere creată prin politica publică de comunicare psihotică și restricțiile haotice au condus la o cădere istorică a cererii agregate, cădere care va avea efect cel puțin doi ani de aici înainte.

Nici producția industrială și consumul intermediar nu au dus-o mai bine. În primele 9 luni ale anului 2020 producția industriala a scăzut cu 12,1% față de anul 2019. Nu mai amintesc că in anul 2019 producția industrială era în scădere față de anul 2018 cu 1,5%.

Formarea brută de capital fix, adică investițiile în economie, este susținută exclusiv de investițiile publice, ceea ce înseamnă că pe partea de convergență productivă suntem în cădere liberă.

Noi nu trebuie să uităm un lucru : economia românească este o economie bazată pe consum, nu pe producție. Ai oprit consumul, ai oprit economia. Structura economică a României ne arată și efectele pe care le are, pe orizontală, orice măsură de restricție a consumului: avem peste 328.000 de companii fără nici un angajat, avem 127.000 de companii cu un singur angajat, avem 96% din companii cu cifră de afaceri sub 1.000.000 euro pe an, iar ceea ce vă spun aici este de fapt aproape întreaga infrastructură de furnizare a bunurilor si serviciilor pentru populație. De la HoReCa la retailul non-alimentar, la comerțul de proximitate, la serviciile de utilitate civilă, spălătorii, utilități publice etc.

Cel mai lovit este capitalul autohton, care avea o participare de peste 55% la formarea PIB.

Avantajul sau dacă vreți ceea ce a ținut în viață companiile, a fost că au avut rezerve din randamentele anterioare, dar aceste rezerve sunt deja epuizate și lipsa lor va începe să se resimtă acut începând cu luna decembrie a acestui an. Foarte multe companii mici și-au înghețat activitatea încercând să supraviețuiască, iar un procent de circa 10% din total s-a dus către supraîndatorare prin credit comercial sau credit bancar, în speranța că situația este temporară. Evident au fost și îndemnate de guvern să facă asta, deși eu am îndemnat la prudență, deoarece creditul s-a născut pe stoc nu pe expansiune, pe acoperirea costului de blocare a ofertei (asta înseamnă lipsa capitalului de lucru) într-un context de cerere incert al cărui cel mai volatil accent este dat de lipsa de încredere.

Revenind la esența întrebării dumneavoastră, ceea ce a funcționat și va funcționa în continuare este sectorul de construcții și orizontala acestui sector, inclusiv zona de amenajări interioare și bricolaj. Este o bază solidă și concretă pe care putem miza că își menține un trend de creștere, dar din păcate aportul în formarea PIB este destul de redus. Și aici avem o problemă structurală, deoarece ceea ce apare ca și creștere este sectorul de construcții rezidențiale și nu cel de construcții industriale, iar acesta este semnalul pentru viitor care ne spune că nu trecem la economia de producție, pentru că investițiile nu se duc către economia productivă.

În rest, ne ajută mult faptul că avem o producție industrială la un nivel de patru ori mai mare decât acum 10 ani, ceea ce asigură un consum intermediar de patru ori mai mare. Aici m-aș uita cu un optimism prudent, pentru că producția industrială, care are o pondere de peste 27% în PIB, este direct dependentă de lanțurile de producție regionale și europene și ar putea fi stimulată în momentul în care aceste lanțuri ar fi reactivate la nivelul lor normal. Dar va dura cel puțin un an de aici încolo ca această situație să revină la normal.

Rep: Dacă starea de incertitudine se va menține, spre ce ne îndreptăm ? Unde se va trage linie ?

Adrian Câciu: Refuz să nu fiu optimist, chiar dacă abordez problema economică mult mai pragmatic decât o fac alții. Starea de incertitudine va începe să se dilueze odată cu apariția vaccinului menit să ne protejeze de SARS-Cov-2, iar de la jumătatea anului viitor lucrurile vor intra într-o redresare accelerată.

Acolo vom trage linie. La acel moment vom vedea cine a rezistat, cum a rezistat, care este structura pe care ne bazăm și ce este de făcut pentru o redresare accelerată.

Sigur, putem anticipa, dar există riscul să risipim resurse în zone care se vor restructura ireversibil, lucru pe care l-am tot făcut în anul 2020, când resursele financiare nu s-au dus către restructurare și eficientizare și către menținerea economiei cu toate dezechilibrele sale structurale. O eroare din punctul meu de vedere.

Rep: Sectorul bugetar funcționează de ani de zile la fel, fără performanțe foarte mari, dar cu salarile intacte. Singura perioadă în care acest sector a fost afectat, a fost cea în care guvernul Boc a tăiat 25% din salarii. Actualul premier, Ludovic Orban, spune însă că nu va apela la o asemenea măsură, oricât de greu va merge economia.

Ca atare, este firesc să vă întreb: va fi sau nu va fi necesară o noua tăiere a salariilor bugetarilor? Cât ar ajuta o masură de genul acesta, la revenirea economiei ?

Adrian Câciu: Abordarea contabilă a cheltuielilor cu salariile bugetarilor este doar o chestiune de imagine, fără nici un fundament economic. 85% din bugetarii actuali sunt prinși în acțiunile de combatere și gestionare a pandemiei, fie acești medici și personal medical, profesori, personal din educație, politiști, jandarmi, armată, autorități locale. Încă există criză de personal în sectorul public, mai ales în sănătate și educație. Cum atragi angajați dacă tu tai salarii?

Să reduci salariile ar fi exact ceea ce nu trebuie în acest moment. Dincolo de asta, salariile bugetarilor asigura 10% din consumul național, deci orice leu încasat de un bugetar are efect de multiplicare economică prin consumul ulterior

Sigur, o reformă în administrație este de dorit și trebuie făcută, dar nu plecând de la costuri ci de la obiective și calitatea serviciilor oferite cetățenilor și economiei. Iar asta e chestiune de management, nu de cost. Vrem servicii publice de calitate nu mai punem politruci și nu mai politizăm sectorul bugetar. Punem profesioniști, iar restul e pe cale de consecință. De 30 de ani refuzăm să punem accent pe meritocrație.

Revenind la costuri, acestea sunt mari pentru că nu încasăm veniturile bugetare. Și nu mă refer să încasăm tot de la cei care au suferit în pandemie, ci de la hoți. Și când spun hoți mă refer la evazioniști și la rău platinici. Avem acolo o punga de puroi financiar de peste 25 de miliarde euro anual.

De aceea nu avem bani la buget, de aceea ni se par mari cheltuielile cu bugetarii, deși suntem la 11% din PIB, în timp ce media europeană este la 17%.

Și vă mai spun ceva. Cine își face iluzii că dacă tai bani de la bugetari, ai mai mulți bani în economie, greșește sau nu se uită la modelul bugetar al României. Din păcate, modelul bugetar al României este risipa. De la panseluțe și borduri, la kerosen pentru avioane de război în timp de pace.

Așa că, o eventuală tăiere a salariilor bugetarilor nu va încuraja economia locală, ci se va duce pe bunuri si servicii de import.

Și aș mai spune ceva. Vedeți, noi discutăm de nivelul mediu al salariilor bugetarilor care este mai ridicat decât cel din mediul privat.

Dincolo de faptul că este mai mare, deoarece 90% din bugetari au un nivel de calificare superior, iar angajații pe salariul minim îi regăsim preponderent în mediul privat, care acceptă un nivel de calificare redus, rămâne aceeași lipsă a principiului vaselor comunicante. Dacă tai de la stat nu crește la privat. Ca să crească la privat trebuie mai întâi ca economia să își revină și să aibă randament. Ca să aibă randament, trebuie să aibă consum.

Iată cum ne-am întors la răspunsul de la prima întrebare a acestui interviu.

Rep: Cu banii pe care îi mai produce acum economia româneasca, la stat sau la privat, în ce ar trebui investit cu prioritate ?

Adrian Câciu: Răspunsul este simplu și îl dau direct: în economia care produce și care creează sau asigură locuri de muncă. În acest moment resursele sunt limitate, iar folosirea lor trebuie să se adreseze restructurării economice. Atenție, nu spun degeaba aceste lucruri, suntem deja la începutul revoluției de tip 4.0 , revoluția tehnologică. Economia se va restructura oricum, dar una este să faci restructurare pe cale de consecință, ceea ce înseamnă adâncirea decalajelor de dezvoltare și competitive și alta este să vii în întâmpinarea restructurării si să o accelerezi.

În materie de fonduri publice, România trebuie să aibă o abordare pro-investițională și să aloce cel puțin 6% din PIB pentru investiții suport de infrastructură. Dar să fie infrastructura anilor 2030, nu a anilor 2010.

Rep: Se poate descurca mediul privat singur, fără intervenția statului, în această perioadă tulbure, dar și ulterior, într-un viitor în care motoarele economiei vor reporni? Cât și unde ar fi nevoie de intervenția statului, atât în prezent, cât și în perspectivă?

Adrian Câciu: Nu se poate descurca, a făcut-o tot anul și vedem că nu e bine. Nici nu e corect, pentru că mediul privat de aceea plătește taxe. Să fie ajutat mai ales în perioade de criză.

Statul trebuie să dea stimuli economici targetati pentru trecerea la economia de producție, dacă ne referim la cum să susțină mediul privat. Eu consider că prioritar este sectorul industrial și stimuli economici puternici pentru crearea sau consolidarea undei industrii petrochimice și a unei industrii farma, pentru că avem resurse.

Iar pe cealaltă parte, statul trebuie să stimuleze puternic cererea de consum pentru a se asigura că există beneficiari de ofertă cu putere de cumpărare ridicată.

Rep: În această perioadă tulbure, politicienii profită de spaima oamenilor și vin cu promisiuni de salvare a unor categorii de cetățeni, un fel de minuni care, logic, nu ar putea să aibă loc. Una dintre aceste soluții miraculoase a fost propusă de președintele Pro România, Victor Ponta, care vrea, nici mai mult, nici mai puțin, sa asigure un venit minim garantat de 2000 lei, adică după ce românii și-ar plăti dările la stat, ar rămâne cu 2000 lei bani în mână ? Are economia României puterea să asigure un astfel de venit ? Pe ce perioadă ar putea fi aplicată o astfel de măsură și de unde ar veni banii ?

Adrian Câciu: Măsura despre care vorbiți este inspirată din altă măsură propusă de alt partid în luna iulie a acestui an, care se referea la un venit minim universal temporar și supralicitată în prezent dincolo de un nivel sustenabil.

Când politicienii preiau astfel de măsuri de la alții, ar trebui în primul să înțeleagă sensul și scopul măsurii, să vadă impactul și costul de oportunitate.

Dincolo de dorința de populism trebuie să vedem la ce ajută și cât putem să susținem.

Ca să înțelegeți, măsura pe care am propus-o se referea la un venit de 700 lei pe lună pentru o perioadă de trei luni, pentru familiile cu un venit din alte surse de până la 1500 lei. Din cei 700 lei astfel acordați, familia respectivă putea sa plătească utilități, medicamente, hrană. Asta asigura un consum pe orizontală pentru toți factorii implicați.

La fel, exista și un venit de 300 lei pe lună pentru familiile care au venituri cuprinse între 1501 si 2000 lei. Și acest stimulent era destinat consumului pentru achitarea facturilor și tot temporar, pe 3 luni.

Impactul bugetar era destul de mare, pentru că discutăm despre peste 3 milioane de familii. Dar, faptul că era temporar și că asigura de fapt plata facturilor, făcea ca acești bani să ajungă în economie. În jur de 30% din sumă se întorcea la stat prin plata taxelor, deci exista un flux care asigura un randament statal.

Măsura a fost prezentată în momentul în care exista o contracție majoră pe veniturile populației, plecând de la incertitudinea creșterii pensiilor și alocațiilor până, la lipsa implementării șomajului tehnic.

Ulterior au apărut aceste măsuri de menținere a puterii de cumpărare, iar oportunitatea acestui venit minim temporar și-a pierdut din putere.

Măsura așa cum este prezentată acum de către Pro România, se adresează economisirii, ori așa ceva, din bani publici, în contextul în care avem resurse limitate, este total neeconomic și reprezintă risipă.

Avem patru trimestre de cădere consecutivă.

Două deja constatate, trimestrul II cu o contracție de 10,2%, trimestrul III cu o contracție de 6,1%) și două prognozate de către Comisia Europeană, respectiv contracție de 7% pe trimestrul IV 2020 și de 6,2% în trimestrul I 2020.

Deși pentru mulți pare că există recesiune tehnică, nu este vorba de așa ceva.

Este însă foarte probabil, dacă prognoza se înrăutățește, să intrăm în recesiune economică gravă. Deocamdată suntem în cvasi-recesiune, în sensul în care avem semnalele, suntem la limită, deficitele nu ne permit mișcări bruște, datoria publică este la limită și nu iau în calcul în această limită importul de recesiune din Europa, recesiune care va fi automat declanșată de noul lockdown din Uniunea Europeană.

O cădere a PIB-ului pe trimestrul IV în Uniunea Europeană ne conduce direct către înrăutățirea indicatorilor pe primul trimestru din 2021 la nivel național și la un PIB negativ pe trimestrul II al anului 2021.

Ce vreau să spun arătând aceste date:

Din acest moment, orice măsură economică pe plan național trebuie tratată cu foarte multă rațiune și fără emoție sau fără scopuri electorale în spate. Toate veniturile bugetare trebuie maximizate. Rău platnicii au de ales, ori plătesc ori sunt eliminați urgent din piața. Evazioniștii la fel. Nu ne mai permitem toleranță pentru furt.

Pe de altă parte, risipa bugetara trebuie să dispară.