Adrian Vasilescu, BNR: O repriză ad-hoc… în prelungiri la seminarul BNR – FMI

Se vor împlini, peste numai câteva luni, 145 de ani de la întemeierea Băncii Naţionale a României. Aproape un secol şi jumătate împărţit în trei mari etape. Rolul de bancă centrală, deţinut în  prima etapă, între 1880 şi 1947, a fost pierdut în etapa a doua, din 1948 până în 1989, şi redobândit în 1991. De atunci, din 1991, BNR contribuie substanţial la schimbarea în bine a României.

Istoria ţine minte evenimentele definitorii pentru rolul cardinal al băncii centrale în tranziţia de la economia de comandă la economia de piaţă, în admiterea în Alianţa Nord-Atlantică, în aderarea la Uniunea Europeană, în consolidarea sistemului bancar românesc şi întărirea rezistenţei acestui sistem în vremea Marii Crize 2008-2011 şi a capacităţii de a face faţă riscurilor, incertitudinilor şi vulnerabilităţilor din prezent.

O repriză ad-hoc. Pe agenda celor patru zile din octombrie curent rezervate ediţiei a XV-a a seminarului BNR – FMI  nu fusese programată nicio dezbatere despre rolul băncii centrale din 1991 încoace. Şi nici guvernatorul Isărescu, în cuvântul de deschidere a sesiunii, nu s-a referit  la acest interval de timp. A vorbit despre sistemul financiar-bancar actual – tot mai complex, tot mai interconectat; despre riscurile şi incertitudinile fără precedent, ce decurg din multitudinea de şocuri care provoacă economia globală.

18:29, 10.10.2024 • POLITICĂ

Cosmin Marinescu pleacă de la Palatul Cotroceni la Banca Naţională

Cu accent pe nevoia de reflecţii profunde, prin care „să înţelegem mai bine cum incertitudinea afectează stabilitatea financiară şi cum alimentează riscurile sistemice într-o lume bântuită de dezechilibre”.

Însăşi tema seminarului – „(In)stabilitatea financiară; riscurile sistemice în această lume cu incertitudine mare şi cu pericole multiple” – a fost impusă de şocurile geoeconomice şi geopolitice care domină planeta în 2024. Iar altitudinea dezbaterilor de la Centrul de perfecţionare profesională al BNR de la Sinaia era asigurată de nivelul echipei BNR şi al reprezentanţilor comunităţii economice româneşti, cărora li s-au alăturat personalităţi de la vârful Fondului Monetar lnternaţional, experţi de top de la Rezervele Federale ale SUA, din BCE, din alte bănci centrale europene, specialişti din mediul universitar.

Cum s-a ajuns la „prelungiri”?  Cum a fost adăugată ad-hoc o… a treia repriză, dedicată rolului băncii centrale a României  în istoria ultimelor trei decenii, deşi tema nu era în agenda seminarului?

Şi marii finanţişti ţin la amintiri. Tonul a fost dat de directorul adjunct al Departamentului pentru Europa al FMI:

– Sunt Jan Kees Martijn şi sunt şeful echipei pentru  România la FMI. Este a doua oară când particip la acest seminar important. Sesiunea de anul trecut a fost un eveniment reuşit, la care am învăţat multe. Am aşteptări mari şi pentru acest an.

Apoi, a cerut îngăduinţă să facă un pas înapoi… şi să reflecteze asupra stabilităţii financiare a României şi a ţărilor vecine… ca să contureze  mai bine specificul acestor timpuri grele,  marcate de cel puţin două şocuri globale pe care puţini oameni şi le-ar fi putut imagina. Şi să explice mai bine cu ce bagaj de învăţăminte şi de experienţă, adunat timp de trei decenii,  a întâmpinat banca centrală a României prima pandemie globală dintr-un secol, cu milioane de victime în întreaga lume. Şi care a provocat o recesiune profundă pe tot globul. Apoi, în 2022, cum a reacţionat BNR la şocurile războiului Rusia-Ucraina,  care au forţat creşterea preţurilor la energie şi alimente şi ar putea accelera fragmentarea geoeconomică.  România şi celelalte ţări din regiune au fost expuse la riscuri mari. Dar în raport cu amploarea şocurilor… în România impactul a fost modest.

Aici deschid ghilimele, ca să reproduc cuvânt cu cuvânt reflecţiile despre BNR ale lui Jan Kees Martijn: „Nu am văzut disfuncţionalităţi bancare, crize valutare, hiperinflaţie, creşterea creditelor neperformante, panică pe piaţa bancară. Dimpotrivă, în cazul României, sectorul bancar a fost foarte rezistent. În cele mai recente rapoarte ale FMI nu a fost nevoie să alocăm mai mult spaţiu sectorului bancar românesc, care a rămas solid şi stabil”.

A rămas solid şi stabil pentru că are o bază solidă şi stabilă. Deschid din nou ghilimele: „Supraveghetorii români au făcut ceea ce de obicei îi sfătuim să facă. Şi-au reparat acoperişurile în timp ce soarele strălucea, au instituit înainte de pandemie baraje macroprudenţiale puternice, care au întărit rezistenţa întregului sector bancar românesc”.

Destăinuiri cât … o istorie. Paul Hilbers, director executiv, membru al comitetului executiv al FMI,  şi-a avertizat auditoriul  că va urmări, timp de o jumătate de oră, „o privire pătrunzătoare asupra istoriei BNR de după 1991 până azi”.

Încerc să redau în rezumat expozeul lui Hilbers – cât o întreagă istorie  a  BNR de după 1991 – pentru a nu depăşi… prea mult spaţiul alocat rubricii.

Despre bănci. Sectorul bancar, ca o mare parte a economiei ţării, era puternic dominat de stat. Toate băncile funcţionau ca extensii ale statului. Schimbările au început cu noua legislaţie bancară. Şi cu unul dintre cele mai semnificative repere: intrarea în  România a băncilor străine, care au adus nu doar capital, ci şi expertiză, practici bancare moderne şi presiuni concurenţiale. Procesul de privatizare a băncilor de stat nu a fost însă uşor. Multe bănci erau împovărate cu credite neperformante din cauza lipsei de experienţă.  Moment dur care a impus o supraveghere prudenţială puternică şi un management performant, adaptat riscurilor. În acele vremuri a început BNR cu adevărat să se afirme ca instituţie proactivă, intervenind în băncile falimentare şi acţionând pentru închiderea acelora care prezentau riscuri sistemice.

Hilbers despre guvernatorul Isărescu. L-a cunoscut la puţin timp după ce guvernatorul  a fost numit, în septembrie 1990.  Timpurile erau grele.  Întregul deceniu care a urmat a fost bruiat de riscuri majore. Sfârşitul anilor 1990 impunea o pregătire adecvată  a acestor riscuri. A fost momentul în care BNR a început să se concentreze pe managementul fluxului de capital şi pe rezistenţa băncilor. Au urmat anii 2000.  Guvernatorul Isărescu, numit prim-ministru pentru un an, a încheiat negocierile cu Uniunea Europeană şi a obţinut aderarea pentru  ianuarie 2007. În pregătirea aderării au urmat alinierea sectorului bancar la standarde UE, adoptarea regimului de ţintire a inflaţiei,  introducerea de către BNR a formelor timpurii de atenuare a riscurilor din timpul Marii Crize şi după.   România a evitat un colaps bancar la scară largă şi a rămas una dintre puţinele ţări care nu au folosit bani publici pentru recapitalizarea băncilor ameninţate cu insolvenţa. Banca centrală a avut rolul principal în promovarea reformelor, cu accent deosebit pe robusteţea cadrului macroprudenţial.

Cum se vedea BNR dinspre Banca Olandei. După criză, Paul Hilbers şi-a întrerupt munca la FMI. A lucrat ca director de supraveghere şi de stabilitate financiară la Banca Olandei. Şi totodată făcea parte din  Comitetul de la Basel. „Eram familiarizat – cum mărturiseşte –  cu provocările din sectorul bancar cu care se confrunta guvernatorul Isărescu şi cu reformele pe care BNR le-a promovat. Pentru că în România au fost introduse reguli mai stricte privind creditarea în valută, au fost înăsprite cerinţele de adecvare a capitalului pentru bănci drept garanţie că vor exista suficiente amortizoare pentru a fi absorbite pierderile potenţiale.”

Înapoi la FMI.  Paul Hilbers – revenit la FMI – a intensificat legăturile  cu România. Mai cu seamă,  a întărit colaborarea cu BNR pentru depăşirea  puternicelor  provocări economice şi sociale. Transformările din ultimele trei decenii îşi dădeau deja dividendele. Sistemul bancar românesc devenise competitiv şi rezistent,  cu BNR în rol-cheie. Timpul trecea repede, viitorul  era  aproape şi  provocările   tehnologiei financiare şi inteligenţei artificiale forţau  remodelarea sistemului bancar.

Paul Hilbers către Mugur Isărescu: „În ultima jumătate de oră am făcut o recapitulare a dezvoltării sectorului bancar din România.

Aţi parcurs o etapă de mari schimbări. Ceva însă nu s-a schimbat: conducerea BNR! Ai ghidat  sectorul bancar românesc cu mână fermă. Ai un mare merit pentru asta  şi ai  câştigat un mare respect, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, inclusiv la FMI. Sunt încrezător că sistemul bancar al României va continua să crească şi să se adapteze la provocările şi oportunităţile viitorului”.

Pol Thomsen a revenit în România. Repriza dedicată evocării rolului BNR ca bancă centrală a României din 1990 până în prezent a continuat cu alocuţiunea unui veteran, Pol Thomsen. Valoros economist danez intrat în corpul profesional al FMI încă din  anii 1980. Şi care în anii 1990 deţinea rolul pe care îl are în prezent  Jan Kees Martijn, acela de… şef al echipei României la FMI. În 2020 s-a pensionat din poziţia de director al Fondului Monetar pentru Europa. Despre istoria BNR din 1990 încoace a vorbit în acelaşi ton cu Paul Hilbers. Mai presus însă  de cuvinte a fost impresionantă decizia de a se urca în avion şi a veni în România, ca să participe la acest seminar  – de această dată fără nicio calitate oficială – alături de foştii săi colaboratori de la Banca Naţională.(sursa ZF)