Puterea aghesmei mici! Ce facem cu cea din anii trecuți

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare importantă în calendarul ortodox, marcată în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată. Credincioșii se adună la biserică pentru a primi agheasma mică, considerată apă sfințită cu puteri vindecătoare asupra trupului și sufletului. Un preot arată și ce ar trebui să facem cu agheasma rămasă din anii trecuți. Răspunsurile sale ne ajută să nu transformăm o practică sacră într-un gest lipsit de respect.

Primul lucru pe care părintele îl subliniază este că agheasma nu „expiră” în sensul obișnuit. Dacă a fost sfințită corect, în cadrul slujbei rânduite și păstrată în condiții curate, poate rămâne bună de consum ani la rând, fără să-și piardă calitățile tămăduitoare.

Totuși, locul în care o păstrăm este esențial. Sticla trebuie să fie curată, închisă ermetic și depozitată departe de mâncare, alcool sau obiecte necurate. Ideal este să fie așezată într-un colț de rugăciune, lângă icoane, într-un loc liniștit, ferit de lumina directă și de variații mari de temperatură.

Agheasma rămâne limpede

Cel mai clar semn că agheasma a fost păstrată corect este limpezimea. Dacă după un an sau mai mulți, apa sfințită este încă limpede, fără miros neplăcut și fără urme de alterare, ea poate fi consumată în continuare în momente de nevoie – post, boală, rugăciune pentru protecție.

Dacă s-a tulburat, are miros ciudat sau sedimente, înseamnă că a fost contaminată. În acest caz, nu se aruncă în chiuvetă sau toaletă, ci la rădăcina unui pom curat, într-un loc în care nu se calcă, cu o rugăciune simplă, în taină.

Ce facem cu agheasma rămasă din alți ani

În ziua de Izvorul Tămăduirii, credincioșii primesc agheasmă nouă, binecuvântată special pentru acel an. Mulți se întreabă ce este de făcut cu sticla din anii trecuți. Părintele recomandă două variante. Prima ar fi să se consume la cu rugăciune, înainte de a deschide sticla cu agheasma nouă. Se poate lua câte o înghițitură pe nemâncate, însoțită de o rugăciune personală sau de citirea unui psalm.

Cealaltă opțiune este de a o folosi pentru stropirea casei, a pomilor sau a animalelor, mai ales dacă se apropie perioade grele sau ne simțim în pericol. Este un act de curățare și binecuvântare a spațiului în care trăim.

„Nu schimbăm un har divin cu altul”

Este greșit să aruncăm aghiasma veche pentru a face loc celei noi. „Nu schimbăm un har divin cu altul, ci le primim pe amândouă cu aceeași evlavie. Aghiasma se consumă, nu se înlocuiește,” subliniază preotul.

Mulți oameni, din obișnuință, păstrează sticla cu aghiasmă doar ca simbol sau ca decor. Preotul atrage atenția că aceasta este o abordare greșită. Apa sfințită trebuie folosită cu scopul de a ne întări spiritual, nu ca un obiect cu valoare estetică.

Cel mai bine este ca aghiasma să fie băută pe nemâncate, în zile de post sau de încercare, când simțim nevoie de sprijin. Se poate consuma și în cazuri de boală, frică, înainte de examene sau intervenții medicale. Se recomandă ca înainte de fiecare înghițitură să rostești măcar o rugăciune scurtă precum „Doamne, miluiește-mă” sau, cel puțin, să-ți faci o cruce.