Ăia în Congo fac bulioane?

Oare, ăia în Congo fac zacuşti? Ori dulceţuri? Ori, mama mamei ei de viaţă, bulioane? Şi sucuri de roşii. Şi ketchup-uri. Da’ murături bagă la acrit? Era să scriu la halit. Şi gogoşari or pune şi ei pentru iarnă? Sau castraveţi?

Or face şi ei, la ei în gospodărie, ţuică şi vin? Şi-or umple şi ei congelatoarele cu ardei kapia, cu roșii, cu caise, cu vișine, cu spanac, cu mazăre, cu păstăi, cu lobodă, cu ştevie şi cu câte şi mai câte, că nu mai stau să le înşir pe toate?

Nu ştiu, întreb şi io. Da’ or avea şi ei o mie de încăperi, ca noi, în casele lor? Şi tot aşa or trebui să le măture şi să le aspire pe toate? Şi geamuri. Geamuri or spăla şi ei? Başca perdele. Şi mă întreb, covoare, covoare de toate felurile or avea şi ei? Şi s-or murdări? Şi tre’ spălate?

Da’ praful s-o pune şi pe… era să zic ţambalul lor… pe mobila lor? Da’ or avea, ca noi, o droaie de alei prin curţile imense, de trebuie să stea cu mătura pe ele? Da’ buruieni… Hai că buruienile nu cresc pe la ăştia. Măcar buclucu’ ăsta, zic să nu-l aibă. Da’ nu ştiu, plăcintă de mere fac ăştia din Congo? Sau de prune. Sau…

A, întreb pentru o prietenă. Căci, ea, săraca, n-are limbă. Că i-a tăiat-o popa, când a vorbit prostii. A, trebuia să scrie? E, cred, cam analfabetă, nu ştie buchiile bine. D-aia întreb io. Scriu io. Bat câmpii io. Că asta, prietena mea, cică să plece în Congo. Să scape de zacuşti şi de dulceţuri şi de bulioane.

Şi să ştie, să nu bată drumu’ în van, până acoloşa. Io i-am zis să stea la rostu’ ei, da’ ea îl strigă pe Congo, Congo ăsta, de m-a căpiat. Şi am zis să vă întreb. Că voi, mai deştepţi şi mai inteleginţi şi mai umblaţi prin lume, ca mine, veţi fi ştiind mai bine. Carevasăzică, în Congo se face zacuscă? Ori bulion?