Alaska e a noastră! Așa spune președintele Dumei ruse

Vyacheslav Volodin, președintele Dumei din Rusia, adică parlamentul de la Moscova, se  stropșește un pic la SUA: „Amintiți-vă că Alaska este a noastră. Alaska aparține Rusiei, așa cum aparține și Ucraina. Statele Unite ar trebui să-și amintească mereu asta. Înainte de a ne captura resursele de peste mări, ar trebui să-și amintească faptul că și noi avem ceva de luat înapoi”.

Volodin a mai adăugat că „Rusia nu se amestecă în afacerile americane, dar politicienii americani au dat vina pe Rusia pentru tot ce se întâmplă în țară”.

Cum a fost cu Alaska? De ce și cum a ajuns ea la americani? Istoria a consemnat așa: pe 9 aprilie, s-au împlinit 155 de ani de la ratificarea, în Senatul SUA, a documentului prin care Statele Unite cumpărau Alaska de la Rusia, în anul 1867. Ideea dovedită a fi una de succes pentru americani, a fost a secretarului de stat, desigur, american, de la acea vreme, William H. Seward.

S-a concretizat prin implicarea unui român stabilit în America, general şi diplomat, erou al războiului civil american care s-a desfăşurat între anii 1861 – 1866, numit George Pomuț. (Despre acesta vom vorbi într-un alt material).

22:01, 20.11.2024 • Internațional

WSJ: Trupele nord-coreene din Rusia vor fi conduse de un general misterios apropiat de Kim Jong-un

15:02, 20.11.2024 • Internațional

Franța, despre revizuirea doctrinei nucleare a Rusiei: „Să nu ne lăsăm intimidaţi”

Totuși, de ce au vândut rușii Alaska? Căci ea, Alaska secolului al XIX-lea era un punct comercial nu doar important, ci chiar strategic. Erau acolo depozite cu aur, mine de cărbune, rezerve de mătăsuri chinezești, fabrici de construcție a navelor, ateliere de prelucrare a pieilor de animale. Toate astea făceau ca magnații lumii nu numai să vină aici, dar și să se implice în tot felul de afaceri.

Care păreau, și poate chiar erau, de viitor. Mersul în Alaska era ghidat de oficialii de la Moscova. Alexander Baranov a fost cel mai de încredere și cel mai popular șef trimis de ruși aici. Sub șefia sa, Alaska a înflorit, pur și simplu. Asta, deși e cam greu să ne imaginăm stricto sensu cum e să fie înflorită o regiune atât de stranie din multe puncte de vedere, cum e Alaska. Baranov și-a pus amprenta construind școli, fortărețe, șantiere navale. Și aducând oblăduirii de la Moscova mari venituri.

Dar a venit războiul Crimeii. „Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte.

Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol.” Am citat din însemnările de pe Wikipedia.

După acest război, Rusia a fost pusă în situația să piardă tot sau să caute o soluție prin care să fenteze evidența, dar și să încaseze niște bani. Și, în loc să ia britanicii Alaska, Moscova alegându-se, astfel, cu praful de pe tobă, a decis să vândă teritoriul din nordul globului pământesc, americanilor. Astfel, în 1867 Rusia a vândut teritoriul numit Alaska Statelor Unite ale Americii, pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Investiția a fost profitabilă pentru cumpărători, căci și-au recuperat destul de repede banii. Suprafața vândută de ruși era de 1,5 milioane de hectare.