”Alegeri libere” în viziunea Kremlinului: ce drept mai au oficialii ruși să rostească aceste cuvinte

Când Dmitri Peskov, propagandistul de serviciu al Kremlinului, vorbește despre „alegeri libere” în Moldova, e greu să nu ne întrebăm ce fel de libertate există în Rusia și ce ar putea învăța Moldova din „democrația” vecinului său din est. Cum își mai permite Kremlinul să discute despre libertatea electorală, în timp ce acasă, aceleași procese democratice sunt o farsă bine regizată?

Libertatea rusească: o noțiune flexibilă

Libertatea în Rusia, în accepțiunea regimului Putin, arată cu totul diferit față de ce se înțelege în mod obișnuit în țările democratice. În Rusia, „alegerile libere” sunt acelea în care ai libertatea de a vota un singur candidat, de a participa la un scrutin unde știm dinainte cine câștigă, iar opoziția este, de regulă, arestată, exilată sau, în cazurile cele mai „libere”, aruncată de la fereastră. Este un sistem în care cetățenii au libertatea de a aproba linia impusă de Kremlin, iar orice tentativă de a contesta această linie se soldează cu acuzații de trădare sau activități anti-statale.

Alegeri pe stil rusesc: cum să votezi „liber” de mai multe ori

Când Kremlinul acuză Moldova că nu a organizat „alegeri libere”, Peskov pare să fi uitat cum funcționează propriul său sistem. În Rusia, unde votul multiplu este un obicei în anumite „circumscripții”, libertatea de a vota de mai multe ori este considerată o virtute a sistemului. În 2018, la alegerile prezidențiale din Rusia, au existat numeroase acuzații de fraudă electorală, inclusiv voturi duplicate și buletine introduse pe furiș în urne. În mod paradoxal, aceste practici nu au fost considerate „încălcări” ale libertății electorale, ci mai degrabă o dovadă a creativității democratice rusești.

Libertatea de a te arunca de la etaj

În Rusia, libertatea pare să aibă și o dimensiune tragică: libertatea de a cădea „misterios” de la fereastră. Această practică, populară în rândul oligarhilor și oponenților lui Putin, a devenit o metaforă a regimului. Oamenii care critică puterea sau se opun intereselor Kremlinului au tendința de a experimenta „accidente” nefericite, fie că vorbim despre căderi de la ferestre, otrăviri sau „sinucideri” suspecte.

Libertatea de exprimare: cu limite bine definite

În Rusia, libertatea de exprimare este o relicvă, existând doar atât timp cât nu contrazice linia Kremlinului. Oponenții politici, cum ar fi Alexei Navalnîi, au experimentat direct această „libertate”, fiind otrăviți, arestați sau intimidați. Presa liberă, ONG-urile și activiștii pentru drepturile omului au fost treptat eliminați sau reduși la tăcere. În acest context, când Peskov vorbește despre libertatea electorală din Moldova, pare să fie complet amnezic în ceea ce privește starea actuală a libertăților din Rusia.

Rusia și exportul de zoaie propagandistice

Tentativele Rusiei de a frauda referendumul din Republica Moldova au fost un adevărat exemplu de intervenție brutală și dezinformare orchestrată la nivel internațional. Zecile de mii de voturi pentru „NU”, absolut inexplicabile, au atras rapid atenția autorităților moldovenești și a observatorilor internaționali.

Aceste voturi, concentrate în special în regiunile rusofone precum Găgăuzia și nordul țării, au ridicat suspiciuni clare cu privire la influența rusească în procesul electoral. Conform informațiilor apărute, rețelele de fraudare ale Kremlinului, coordonate de oligarhul fugar Ilan Șor, au fost puse în funcțiune cu un scop clar: să submineze apropierea Moldovei de Uniunea Europeană.

Fondurile impresionante venite din Rusia – se estimează că peste 15 milioane de dolari – au fost injectate în conturile a mii de cetățeni moldoveni pentru a le cumpăra voturile. Acest „mecanism mafiot”, așa cum l-au descris autoritățile moldovenești, a inclus amenințări directe la adresa familiilor care nu se aliniau agendei pro-ruse și dezinformări masive propagate prin rețele sociale și media controlate de Moscova.

Din păcate, diaspora moldovenească a făcut diferența… la limită

Într-o tentativă disperată de a destabiliza democrația moldovenească, Rusia a făcut tot ce a putut pentru a menține țara în sfera sa de influență, dar rezultatele referendumului au demonstrat că manipulările și presiunile Kremlinului nu au reușit să înfrângă voința moldovenilor de a-și alege viitorul european.

Totuși, cifrele ne obligă să remarcăm faptul că, intern, referendumul a eșuat. Sunt încă mulți locuitori ai Moldovei care văd mai degrabă pericolele îndepărtării de Putin (și amenințările acestuia sunt convingătoare). Sunt tare mulți amărâți care s-au lăsat mituiți electoral pentru a amâna viitorul mai bun al țării.

Similarități cu România

Și la noi există un vast segment electoral care încă nu înțelege ce e, de fapt, cu Europa. Care sunt beneficiile apartenenței la structuri de cooperare care, în mod cert, au obligat România să facă pași înainte.

Sunt, iată, vreo două milioane de votanți dispuși să crediteze așa-zișii suveraniști. Naționalist-tradiționaliștii stipendiați generos tot de la Moscova. Nu reușesc să înțeleagă contextul europenității, fiindcă au sentimentul că nu-i afectează direct decât într-un mod negativ. Europa ne fură (originat de Bucureștiul și miticii ne fură) este o convingere bazată pe faptul că, în fapt, politicienii noștri nu reușesc să performeze onest, pe nici un plan.

Și sunt foarte mulți alegători români care nu au cum să înțeleagă profunzimile jocului lui Putin. Conceptele geopolitice aberante pe care acesta și-a propus să le impună cu tancurile. Pericolul imens al întoarcerii la un ev mediu degradant.

Pentru că asta este noua Uniune Sovietică. Iar declarațiile propagandiștilor ruși, mai mari sau mai mici, au mereu un numitor comun: răstălmăcirea (în beneficiu propriu) a unor noțiuni-cheie. Libertatea, de exemplu. Libertatea.

Rusia, umilită de rezultatul din Moldova

Adevărul este că rezultatul alegerilor din Moldova nu e doar incomod pentru Kremlin, ci o umilință profundă. Rusia a investit sume considerabile în rețele de fraudare și dezinformare pentru a influența votul din Moldova. De la campanii de dezinformare, până la mita electorală orchestrată de oligarhi precum Ilan Șor, Kremlinul a sperat să împiedice apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană.

Faptul că moldovenii au ales în favoarea integrării europene în ciuda tuturor acestor eforturi demonstrează că libertatea de a alege, chiar și în fața presiunii, este încă posibilă, spre deosebire de „libertatea” controlată a Rusiei.

Care propagandist rus mai are voie să vorbească despre „alegeri libere”?

Când Peskov și Kremlinul critică alegerile din Moldova, o fac pentru că rezultatul nu le convine. În realitate, noțiunea de „alegeri libere” pentru regimul lui Putin nu este decât un truc detestabil, folosit pentru a menține o fațadă de legitimitate. În Rusia, votul nu este doar o formalitate, ci o obligație – o obligație de a legitima un regim autoritar. Astfel, orice mențiune a „libertății” din partea Kremlinului ar trebui tratată cu un mare scepticism, având în vedere cum arată „libertatea” în Rusia lui Putin.

În orice emisie de opinie, în orice intervenție, pe orice temă, Rusia lui Putin a devenit Marele Gunoi al omenirii. Încalcă permanent orice principiu al dreptului internațional, intimidează și amenință cu forța militară orice stat mai slab, invadează și se pretinde eliberatoare, emană dezgust și dispreț total, mai ales atunci când aduce pe front ajutoare din state conduse de alți băieți nesănătoși la cap.

Asta e Rusia de azi, Rusia lui Putin. ”Alegeri libere”? Da. În mod cert e nevoie de așa ceva în Rusia de azi.