Alegerile din 2024, cronica unui dezastru anunțat. De ce nu au românii, la modul real, cu cine să voteze, deși nu duc lipsă de ofertă politică

Ne agățăm cu ultimele puteri de vara lui 2023, ne opintim doar-doar mai prindem niște zile de vacanță, dar realitatea e una singură: am intrat pe turnantă spre alegerile din 2024. Nu mai avem cum s-o dăm la întors, nici noi, electoratul, nici candidații.

Având în vedere acest lucru, trebuie spus că Sighiartău a înțeles cel mai bine cum vor sta lucrurile. Adică, sigur, și alții știu asta, dar el a spus-o: PSD va guverna alături de AUR după parlamentarele din 2024. E o realitate crudă, matematică – aceste două partide vor avea peste 50% din opțiunile de vot. Asta și explică, de altfel, de ce AUR mimează opoziția la PSD. Aiurea. Băieții au înțeles bine care e jocul, de asta nici nu supără PSD-ul, ca să nu existe supărări și neînțelegeri la anul. PSD, un partid care, să ne înțelegem bine, cauționează figuri precum Laura Vicol, un personaj cu o avere atât de mare încât doar ceasul pe care îl poartă la mână valorează mai mult decât proprietățile a 80% dintre români.

O consecință a acestei noi realități a majorității politice este ieșirea pe tușă a PNL-ului, un partid aflat acum la 15-18% opțiune de vot, care și-a dat ultima suflare pe mâna unui mediocru absolut, l-am numit aici pe Klaus Iohannis. Povestea lui Iohannis, o filă cenușie din istoria democrației românești, nu avea de altfel cum să se termine diferit dacă ne aducem aminte cum a fost ales: ca să nu iasă Ponta. Ne luăm, așadar, la revedere de la un personaj absent, care a girat constucția politică USL 2.0., e adevărat, parțial și pentru că realitatea dură a războiului din Ucraina nu i-a dat de ales.

Nu este însă singurul motiv pentru care PNL-ul iese pe tușă, find nevoit să se orienteze spre o construcție politică de dreapta în care acum însă nu are loc, mă refer la conglomeratul USR-PMP-Forța Dreptei, din simplul motiv că pactul cu PSD nu va fi uitat prea curând. PNL, prin urmare, iese pe tușă și pentru că decontează o perioadă neagră a societății românești, care nu va uita niciodată prestația absolut inoportună a lui Florin Cîțu pe scena politică din România în pandemie. Lungul șir de bâlbe, la propriu și la figurat, ale acestui personaj din vorbele căruia nu se înțelegea nimic în momentul când deschidea gura, nu are cum să fie uitat de alegătorii din România, oricât și-ar dori PNL-ul acest lucru. Tot așa cum nu poate fi trecută cu vederea nici catapultarea, iar și iar, în prim-planul politicii românești a unor personaje care nu au nicio legătură politica, cum ar fi Alina Gorghiu sau Raluca Turcan. Cea dintâi, apropos, lovindu-se cu lopata în pieptu-i de aramă cu privire la aducerea în țară a marilor fugari, dar nereușind să-l aducă în țară pe cel mai important, mai precis pe băiatul lui Gino Iorgulescu.

PNL-ul fiind istorie, așadar, ce ne mai rămâne? Păi ne mai rămâne partea dreaptă a eșichierului politic românesc, unde avem, spre exemplu, USR, un partid absolut irelevant. Și are și de ce să fie considerat irelevant, pentru că tripleta de rău augur Cristian Ghinea-Dan Barna, omul care doarme cu trotineta la cap și Cătălin Drulă, omul care a scumpit călătoria de metrou de la 5 la 6 lei, au contribuit din plin la acest lucru.

Ne mai rămâne apoi PMP, un partid-balama de tipul UNPR-ului pe vremuri, dar fără atâtea cadre, și Forța Dreptei, o glumă de partid a unui om care nu înțelege că nu mai are absolut nicio legătură cu politica, l-am numit aici pe Ludovic Orban.

Bine, dar mai e REPER-ul lui Cioloș, veți spune. Sigur că da. Un partid în care unul dintre membrii cei mai importanți scria după accidentul din 2 Mai un editorial în care afirma, nici mai mult, nici mai puțin decât faptul că „nu drogurile sunt de vină”! De asemenea, un partid condus de unul dintre cele arogante personaje de pe scena politică românească, total deconectat de realitățile românești din înălțimea culoarelor de la Bruxelles. Un partid, într-un cuvânt, chiar mai irelevant decât USR-ul, dacă așa ceva e posibil, care în mod evident nu va prinde pragul electoral.

Ce ar mai fi de spus? Mai nimic, despre UDMR nefiind, evident, niciun motiv să consumăm cerneală, dar care nu e exclus să reintre în parlament la anul după ce USR-ul a făcut greșeala catastrofală de a-l recupera politic.

În 2024 se poate prevedea lejer, prin urmare, un absenteism absolut fabulos, comparabil cu cel de la parlamentarele din 2020, când doar 32% din romanii cu drept de vot au ales să pună ștampila pe viitorii reprezentanți în Parlamentul României. Dar nici nu prea avem de ce să-i acuzăm dacă vor alege să stea acasă. Cu cine să voteze? Cu „săracii” de la PSD? Cu extrema dreaptă? Cu partide care nu există, gen PNL și USR? Crunt viitor ne așteaptă.