Mircea Geoană își face loc în prim-planul politicii românești printr-o abordare cu totul neașteptată: cântând „Aleluia” la pian. Nu mai e vorba doar despre discursuri politice sau declarații despre NATO – acum, Geoană își pune amprenta asupra națiunii cu un moment de interpretare ce pare desprins direct dintr-un spectacol de neînțeles. Așa se face că, în loc de soluții economice sau reforme, Geoană ne oferă un „Aleluia” care ar putea fi imnul unei Românii adormite, în timp ce el se joacă de-a președintele cu pianul.
Cum altfel să te faci remarcat pe scena politică dintr-o țară unde toți sunt obișnuiți cu discursuri plictisitoare și promisiuni care nu se țin niciodată? Ce mod mai bun decât să îți pui amprenta pe o melodie, cântată la pian, cu „Aleluia”. Așa da, Geoană! Nu doar că nu ai simțul ridicolului, dar îl faci un punct forte al campaniei tale. Și, cum să nu recunoaștem, cel mai grav dintre toate, această „performanță” musicală te face… un candidat serios! Ce frumos ar suna acest „Aleluia” pe catafalcul unei națiuni care parcă doarme pe melodia asta…
Am văzut deja cum Ludovic Orban, cu chitară în mână, a falsat o piesă de la Vama, în plină emisiune pe Digi FM. De data aceasta, însă, nu mai e loc de glumă. Geoană lovește puternic! Aleluia! Într-un spectacol ce depășește limitele umorului involuntar, Geoană ne oferă o veritabilă simfonie a sfârșitului – un cântec ce pare să fie tot ce mai rămâne dintr-o țară care se zbate între trecut și viitor. „Aleluia România!” spunem noi, sau „Mihaela, dragostea mea, mulțumesc!” – un adevărat hit electoral!
Pe lângă aceste momente de inspirație, Geoană chiar vrea să-l vadă pe Dinu Lipatti înapoi în mormânt de furie. Nu-i de mirare – ce ar zice el de „interpretările” pe care le-au avut politicienii noștri? Dacă pentru Ludovic Orban avem „Mandolina” – un instrument aproape poetic în mâinile sale – Geoană se prezintă cu pianul, pregătit să adâncească prăpastia cu fiecare notă. Așa că, România, pregătește-te pentru un „Aleluia” care va răsuna mult dincolo de hotarele țării.
În timp ce lumea se așteaptă la un președinte capabil să pună ordine în țară, Geoană ne arată că un președinte poate și să cânte, poate și să câștige voturi cu o piesă care spune mai mult decât 100 de promisiuni politice. Cum să nu spui „Aleluia” când vezi că miracolul nu mai vine de la un proiect, ci de la o interpretare de pian, care ar face chiar și pe Frank Sinatra să se răsucească în mormânt de invidie?
Deci, România, nu uita să votezi „Aleluia Geoană”! Căci dacă nu faci asta, cine știe? Poate următoarea melodie va fi pe stomacul gol…