Alungaţi turma puiuţilor neomarxişti de securişti!

Am mers în Parlament pentru a asista la dezbaterile comisiilor de specialitate care aprobau bugetele instituţiilor publice pentru anul viitor. Forfotă mare, dar mai ales tensiune îngrozitoare în ditamai căsoaia “poporului”, câteva zile cât au durat discuţiile! Presă ca la balamuc, reprezentanţii a zeci de instituţii care aşteptau spăşiţi să-şi susţină nevoile bugetare, angajaţi ai Parlamentului care plimbau mii de documente, sute de aleşi ai neamului …

După cum mă aşteptam, lupta pentru un buget cât mai bun al fiecărei instituţii a incins spiritele unora dintre parlamentari. Mare mi-a fost însă mirarea să observ că cei mai vehemenţi în a bloca tot, chit că erau amendamente de bun simţ, au fost reprezentanţii USR.

Considerându-se atotputernici şi atotştiutori, neomarxiştii puiuţi de securişti intraţi pe lângă lege în Parlament s-au opus cu vehemenţă la aprobarea mai tuturor bugetelor instituţiilor publice. Ba chiar au cerut desfiinţarea unor ministere esenţiale pentru funcţionarea economiei naţionale, inclusiv a celei mai prestigioase instituţii din ţară, Academia Română.

Pervertind autoritatea de care dispun într-un instrument de presiune şi circ mediatic, eunucii puiuţi neomarxişti de securişti din Parlament s-au comportat precum “elita de ciocoi care a dus samavolnicia în toate instituţiile”, după cum spunea filosoful şi academicianul Constantin Rădulescu-Motru.

Deşi au demonstrat prin “argumentele” invocate o totală lipsă de bun simţ, dar mai ales de cunoştinţe elementare de drept, micro sau macro economie, dar profitând de faptul că România este o ţară în care exerciţiul neţărmurit al puterii a devenit un sport naţional, puiuţii neomarxişti de securişti plătiţi din banul public să aşeze cu grijă piesele de puzzle ale bugetului au profitat de puterea vremelnică pe care o au la dispoziţie şi au abuzat de votul “împotrivă”. Fără nicio noimă, fără nicio explicaţie logică! Dacă ar fi fost după ei, probabil că România ar fi fost obligată să funcţioneze fără buget.

Observând atent încrâncenarea cu care useristul puiuţ de securist, Claudiu Năsui, dicta colegilor săi de partid din comisia de Buget – Finanţe să trântească orice propunere vizând funcţionarea la limită a instituţiilor vitale ale ţării, am găsit explicaţia pentru starea deplorabilă în care se afla ţara.
Vina pentru declinul economic, social, moral, cultural şi identitar în care s-a scufundat România ne aparţine nouă, românilor, nu puiuţilor neomarxişti de securişti aflaţi la putere.

Asta pentru că noi românii am ezitat să alegem ce ar fi fost bine pentru noi. Am aşteptat să aleagă şi să decidă alţii pentru noi. Aşteptarea sau neimplicarea noastră ne-a dat iluzia că facem ceva, când, de fapt, nu am făcut decât să murim puţin câte puţin. Indiferenţa şi ezitarea noastră a dat prilejul unor găşti minoritare de puiuţi neomarxişti de securişti să aleagă şi să decidă pentru noi. Nu ne-am dus la vot din lehamite pentru clasa politică şi iată că s-a dus o minoritate neinstruită, prostită de visul unei ţări “ca afară care”, care a ales pentru o majoritate. Aşa au ajuns la putere puiuţii neomarxişti de securişti care decid acum soarta noastră. Iar din cauza acestor nimici nu mai credem în dreptate şi ne-am hotărăt să nu-i mai pronunţam numele. Din cauza lor nu mai credem în adevăr şi ne-am hotărăt să uităm de el. Din cauza lor am devenit musafiri nepoftiţi în propria noastră ţară. Ne-au pulverizat aproape toate bunurile culturale, ne-au necinstit Biserica, limba şi obiceiurile, ne-au ciuntit continuitatea cu trecutul … Iar noi am rămas pasivi, deşi înlăuntrul sufletelor noastre am fost şi am rămas conştienţi că nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.

Ca simplu spectator la circul lipsit de inteligenţă al puiuţilor neomarxişti de securişti aflaţi în Parlament, cred cu tărie că a venit vremea să spunem NU tuturor celor care, prinşi în capcana lipsei de inteligenţă, a propriei lăcomii şi a luptei pentru putere, sunt neputincioşi să construiască un viitor mai bun pentru noi, dar mai ales pentru copiii noştri. Noi, cei trecuţi de prima tinereţe, am avut puterea să sperăm din 1989 încoace într-un viitor mai bun. Însă copiii şi bătrânii noştri au nevoie de certitudini. Iar certitudinile prind viaţă doar cu oameni cu caracter, ştiinţă de carte şi credinţă. Nu cu puiuţi neomarxiţti de securiţti care vor să distrugă şi ultima fărâma din ceea ce a mai rămas bun în ţara aceasta.

E vremea să ne trezim şi să luăm aminte la ceea ce spunea Mihai Eminescu: “Alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să vă economisească pe voi toţi”

Mai e oleacă şi vin alegerile. Dacă nu vom urma îndemnul lui Eminescu, cu certitudine că puiuţii neomarxişti de securişti se vor înmulţi şi se vor perpetua la putere. Iar atunci va fi prea târziu să mai pretindem că mai avem o identitate, o limbă şi o credinţă, că mai avem o Ţară, că mai suntem un Neam …