Ambasadorul Rusiei ”comemorează” la Iași 23 August: contextul istoric al propagandei sovietice și realitatea „eliberării” României

Pe 23 august 1944, România a schimbat cursul istoriei sale prin ieșirea din alianța cu Germania nazistă și alăturarea forțelor aliate, inclusiv Uniunii Sovietice. Această dată, marcată de multe controverse, este adesea comemorată de Rusia ca ziua „eliberării” României de sub jugul nazist. Însă, ceea ce rușii numesc „eliberare” este considerat de mulți istorici și cetățeni români drept începutul unei noi forme de ocupație și subjugare, de data aceasta sub regimul sovietic.

Recent, ambasadorul rus în România, Vladimir Gheorghievici Lipaev, a stârnit controverse prin participarea sa la o ceremonie în Iași, unde a depus o coroană de flori la mormintele soldaților sovietici, comemorând „eliberarea” orașului și a României. Gestul a fost perceput de unii drept o provocare deliberată și o continuare a unei propagande istorice menite să denatureze adevărul și să rescrie istoria.

Adevărul istoric: Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale

Pentru a înțelege profunzimea controversei, este esențial să ne reamintim de Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, un tratat de neagresiune semnat între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Acest pact a avut efecte devastatoare pentru Europa de Est, inclusiv pentru România, deoarece a permis împărțirea Poloniei și a deschis calea pentru anexarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de către URSS în 1940. Aceste evenimente au creat un precedent de neîncredere și ostilitate între România și Uniunea Sovietică.

Când România a întors armele împotriva Germaniei pe 23 august 1944, decizia a fost luată din considerente pragmatice, pentru a evita distrugerea totală a țării de către armatele sovietice în plină ofensivă. Însă, deși România s-a alăturat Aliaților, trupele sovietice au tratat teritoriul românesc ca pe un teritoriu cucerit, nu ca pe un aliat. Istoricul Claudiu Topor subliniază că această percepție a fost reflectată în comportamentul Armatei Roșii, care a comis numeroase abuzuri și a impus un regim de ocupație dur, culminând cu instaurarea comunismului în România.

Propaganda sovietică și impactul său asupra memoriei istorice

Propaganda sovietică a fost extrem de eficientă în promovarea mitului „eliberării” României, un mit care a fost ulterior preluat și perpetuat de regimul comunist instalat după război. Această narativă falsă a fost consolidată prin monumente, manuale școlare și ceremonii oficiale, toate menite să glorifice rolul Uniunii Sovietice ca eliberator al Europei de Est. Realitatea, însă, a fost una de suferință și opresiune pentru popoarele „eliberate”, care au fost forțate să accepte regimuri comuniste marionetă sub stricta supraveghere a Moscovei.

În acest context, gestul ambasadorului rus de a comemora „eliberarea” României nu este doar un simplu act de comemorare, ci și o reafirmare a unei narațiuni istorice periculoase. Așa cum subliniază istoricul Claudiu Topor, acest gest este „o provocare grosolană, o încercare deliberată de falsificare a adevărului, a trecutului istoric”. Este o încercare de a rescrie istoria în termeni favorabili Kremlinului, ignorând suferințele și abuzurile suferite de români în urma „eliberării” sovietice.

Importanța confruntării cu adevărul istoric

În fața unor astfel de provocări, este esențial ca România și românii să rămână vigilenți și să apere adevărul istoric. Este important să ne amintim că „eliberarea” de sub regimul nazist nu a însemnat sfârșitul suferințelor, ci începutul unei noi perioade de opresiune sub regimul comunist impus de Moscova. Confruntarea cu aceste realități istorice este esențială nu doar pentru a înțelege trecutul, ci și pentru a proteja viitorul de repetarea unor astfel de tragedii.

Gestul ambasadorului rus la Iași nu poate fi interpretat decât ca o continuare a unei lungi tradiții de propagandă și manipulare istorică. Într-o lume în care adevărul este adesea distorsionat în scopuri politice, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să rămânem informați și să ne opunem tentativelor de rescriere a istoriei. Numai astfel putem asigura că lecțiile trecutului nu vor fi uitate și că viitorul va fi construit pe o bază de adevăr și justiție.