ANAF cere bani de TVA pentru videochat după modelul UE

Mai mulți avocați atrag atenția că videchatul nu poate fi  supus controlului ANAF.  Cu toate acestea, instituția vrea să impoziteze aceste servicii după o decizie a CJUE.

Ateționarea vine după ce mai multe firme de acest gen au fost puse să plătească TVA pe acest „produs”. Oficialii ANAF au stabilit, pe baza unor decizii din UE, unde se plătește acestă taxă, „TVA va avea în vederea studio-uri le de videochat, cu consecința stabilirii TVA pentru „serviciile de divertisment ce se consideră efectuate la locul organizatorului”.

Decizia UE

Cei care au avut inițiativa au avut în vedere o „directivă” internă emisă de fiscul ca urmare a hotărârii CJUE din 8 mai 2019 pronunțate în cauza C – 568/2017 Geelen și aplicată cu sfințenie de structurile teritoriale ale ANAF Doar că decizia este „directiva”, nu hotărâre.

Este, totuși, situația unor studio-uri de videochat similară cu cea a cazului Geelen, avută în vedere de instanța de la Luxemburg la pronunțarea hotărârii amintite. Doar că decizia nu poate fi aplicată și în țară pentru că acest caz a fost în judecat în Țările de Jos, care nu fac parte din UE.

14:02, 20.11.2024 • Finanțe

Ce trebuie să știe fiecare contribuabil despre noile reguli pentru plata datoriilor fiscale în 2025

13:00, 18.11.2024 • Finanțe

ANAF: De la 1 ianuarie, Declarația informativă D 406 SAF-T, depusă de firmele mici

Cazul în sine

 Geelen și a angajat câteva modele din Filipine care prestează muncă „de acasă” pentru a oferi sesiuni interactive cu caracter erotic filmate și difuzate în direct prin internet. Așadar, Geelen din Țările de Jos furnizează modelelor din Filipine echipamentele și software-ul necesare pentru ca modelele să presteze spectacole erotice accesibile live, teoretic oricând și de oriunde. Pentru a avea acces la respectivele sesiuni, clienții trebuie să își creeze un cont la unul dintre furnizorii de acces la internet care percep și plățile, iar ulterior le transferă, după reținerea unui comision, către Geelen, susțin cei din presa internațională.

Decizie istorică

CJUE a reținut că astfel de servicii au drept obiectiv să procure destinatarilor lor o sursă de divertisment, astfel că – deși nu sunt servicii „clasice” care se furnizează în prezența fizică a destinatarilor – ele reprezintă servicii de divertisment în sensul reglementărilor europene „din cauza (sau datorită?) naturii lor proprii”. Problema instanței s-a pus „cum Geelen, prestând servicii de divertisment se socotesc prestate la locul desfășurării evenimentelor, a rămas de analizat unde se desfășoară efectiv sesiunile erotice: în Țările de Jos la Geelen, în Filipine la modele sau în locurile de unde persoanele interesate accesau sesiunile respective (întâmplarea face că toate aceste persoane se aflau, și ele, în Țările de Jos).

Instanța a decis

CJUE a observat că Geelen este cel care „a instituit cadrul tehnic și contractual necesar pentru a permite accesul la sesiunile erotice și care este restrâns la clienții plătitori. În special, reiese din elementele de care dispune Curtea că organizatorul amintit furnizează în acest scop modelelor software-ul necesar difuzării prin internet”.

„Prestează” din Filipine dar banii sunt încasați în alt loc

Prin urmare, deși modelele care participă la sesiunile interactive cu caracter erotic filmate și difuzate în direct prin internet se află în Filipine, totuși, prestarea de servicii în discuție constă în „organizarea și oferirea de sesiuni interactive cu caracter erotic”. Această „organizare și oferire” este o prestare de servicii complexă care nu este efectuată de modele, ci de Geelen, pentru că activitățile necesare furnizării ei se concentrează în Țările de Jos, de unde Geelen are afacerea și încasează banii.

Banii încasați sunt supuși fiscului

Așadar, în situația analizată de CJUE, serviciile nu sunt prestate de modele în Filipine, ci de domnul Geelen, la locul unde se află sediul activităților economice ale acestuia, în Țările de Jos. Prin urmare, ele trebuie supuse TVA, cu atât mai mult cu cât, în speța concretă, toți clienții achizitori de servicii de divertisment se aflau în Țările de Jos, iar interpretarea Curții „permite, în plus, să se asigure ca serviciile în cauză să fie supuse regimului TVA-ului în statul membru pe teritoriul căruia serviciile sunt utilizate de destinatarii lor”.