ANAF dă lovitura: 70% impozit pe ajutoarele între rude! Chiar și banii de la copii ajung la FISC

Dacă oferiți sume mari de bani în numerar rudelor, inclusiv copiilor, este esențial să faceți acte oficiale. Cei care primesc aceste sume cash și nu pot justifica proveniența lor prin documente vor fi impozitați cu 70%. 

Confruntată cu un deficit bugetar cronic și o capacitate scăzută de colectare a impozitelor, ANAF a decis să își extindă aria de acțiune într-un mod alarmant: prin verificarea și impozitarea sumelor de bani pe care rudele și le oferă reciproc. Această măsură, care poate ajunge până la un impozit exorbitant de 70%, a stârnit indignarea avocaților și a cetățenilor, care se simt din ce în ce mai sufocați de un sistem fiscal ineficient și, mai grav, abuziv.

Chiar dacă au depus declarații notariale după primirea banilor, acestea nu sunt suficiente. Fără documente semnate înainte de a da banii, justificarea nu va fi acceptată.

Un caz recent al unui antreprenor care a transferat dividende fiicei sale este un exemplu elocvent al acestei tendințe îngrijorătoare. ANAF a solicitat documente justificative pentru a demonstra sursa acestor bani, ignorând faptul că sumele respective au fost deja declarate și impozitate. Luisiana Dobrinescu, avocat la Dobrinescu Dobrev SCA, subliniază: „Stabilirea situației de fapt trebuie să aibă la bază probe caracteristice relației de rudenie.” Aceste cuvinte evidențiază o realitate frustrantă: ANAF nu pare să înțeleagă natura relațiilor familiale și complexitățile acestora, îndreptându-se în schimb spre o abordare rigidă și birocratică.

12:58 • Finanțe

ANAF clarifică taxarea sumelor între rude: când se aplică cota de 70% și ce trebuie să știe contribuabilii

12:32 • POLITICĂ

Nicușor Dan curtează electoratul lui Călin Georgescu și vorbește despre reforma statului

Mai grav este că, în loc să își concentreze eforturile pe recuperarea banilor furați din sistemul public, ANAF își îndreaptă atenția asupra cetățenilor obișnuiți, care pur și simplu încearcă să ajute familiile. De exemplu, o pensionară a fost nevoită să conteste o decizie de impunere pentru suma de 20.000 de euro pe care a primit-o de la fiul său pentru achiziția unei case. Aceasta este doar o picătură într-un ocean de situații similare, care reflectă o realitate din ce în ce mai îngrijorătoare: statul nu doar că taxează ajutoarele financiare, dar o face pentru sume care au fost deja impozitate.

Impozitarea ajutoarelor între rude nu este doar o măsură imorală, ci și una care va avea efecte devastatoare asupra economiilor familiilor românești. Impozitul pe sumele a căror sursă nu poate fi identificată a crescut de la 16% la 70% începând cu 1 iulie 2024, conform Legii 296/2023. Această schimbare legislativă este o dovadă clară a disperării statului de a umple bugetul, în loc să abordeze problemele structurale care afectează colectarea veniturilor fiscale. În acest context, ANAF se transformă într-un „sultan” care impune biruri cetățenilor, fără a lua în considerare faptul că aceștia deja plătesc impozite pe proprietăți și venituri.

Cu toate acestea, întrebarea care se ridică este: unde este transparența în rândul angajaților ANAF? De ce nu vedem verificări similare asupra veniturilor și bunurilor acestora? Este un paradox că, în timp ce autoritățile fiscale își îndreaptă atenția asupra oamenilor de rând, care se străduiesc să își ajute familiile, nu există o monitorizare similară a veniturilor angajaților ANAF, multe dintre ele fiind suspectate că depășesc limitele salariale justificabile. Într-o țară unde salariile nu justifică sumele enorme din conturile unor funcționari publici, transparența devine o necesitate urgentă.

Cetățenii se întreabă cu indignare de ce cei care au venituri obscure și stiluri de viață extravagant pot circula liber, în timp ce oamenii obișnuiți sunt supuși unor rigori fiscale severe. De ce, în România, este posibil ca cei fără venituri să conducă mașini de lux și să dețină proprietăți valoroase, fără a fi întrebați despre proveniența banilor lor? Această situație este cu atât mai revoltătoare cu cât ANAF pare să fie mai preocupată de impozitarea ajutoarelor între rude decât de a investigarea banilor proveniți din surse dubioase.

În concluzie, ANAF trebuie să își regândească radical abordarea față de cetățeni. Este esențial ca agenția să își concentreze eforturile asupra recuperării sumelor uriașe furate din bugetul public și să dezvolte un sistem fiscal care să sprijine cetățenii, nu să îi transforme în victime ale unei administrații fiscale ineficiente. România are nevoie de o reformă profundă a sistemului fiscal, care să restabilească încrederea cetățenilor în stat și să asigure o colectare corectă și echitabilă a impozitelor. Numai astfel statul poate deveni un partener real în sprijinul dezvoltării economice și sociale a țării.