ANAF, o instituție deraiată

Lucian Heiuș și-a dat demisia din funcția de șef al Fiscului pentru că nu a reușit să performeze.

Era de așteptat atâta timp cât instituția este subordonată politic, incapabilă să miște în fața marilor contribuabili, vezi cedarea în fața OMV în chestiunea taxei de solidaritate, să comunice cu, vezi doamne, rău platnicii care s-au trezit peste noapte cu o datorie de 42 de lei de acum 12 ani, și deloc competentă să rezolve eterna problemă a colectării TVA.

ANAF e o instituție deraiată, repetentă în UE. Țara noastră se află în coada clasamentului în ceea ce privește veniturile fiscale în PIB, cu 27,9%, față de o medie de 41%. Bulgarii ne dau lecții în acest domeniu. S-a bătut apa în piuă cu conectarea caselor de marcat de la magazine de computerele de la Fisc. Ce s-a întâmplat? Nimic! Veniturile la buget sunt la fel de obosite.

Suntem ”viguroși” în Europa la încă un capitol, grație organizării medievale a ANAF, și anume la evaziunea fiscală la TVA – 33%. Asta înseamnă o pierdere de 16 miliarde de euro pentru bugetul statului din cauza evaziunii. Cu banii ăștia construim patru reactoare nucleare ca acelea de la Cernavodă, scăpăm de stresul energetic și ne mai și rămân bani. Sau tragem vreo două autostrăzi care să treacă munții, și legăm Moldova de restul lumii, stârpind astfel inegalitățile între regiuni.

Doar că la ANAF datele fiscale se adună într-un sistem electronic din anii ’90, serverele sunt la limita funcționării, și apoi ne mirăm că unii dintre noi ne trezim cu popriri pe cont pentru că un funcționar a greșit calculele. Personal, am fost blocat de ANAF pentru o prezumtivă datorie de 13.000 de lei iar după o solicitare de recalculare am avut de luat ceva mai bine de 4.000 de lei.

ANAF îi chinuie pe bieții deținători de buticuri, pe micii afaceriști, pe cei care câștigă din drepturi de autor, dar se face preș în fața marilor companii, și aici nu doresc să împrăștii nicio undă de populism. OMV Petrom e un exemplu. În Portul Constanța mai nimeni nu controlează situația, containerele rămân închise și trec granița fără vreo opreliște.

În România sunt aproape 1,5 milioane de oameni plătiți cu salariul minim. E posibil să trăiești cu acești bani în condițiile unei inflații galopante? Pesemne că nu. Doar că ANAF nu vrea să vadă plicurile cu cash date în paralel cu leafa. Bani negri, bani veniți din străfundurile economiei necurate.

Profesorii, lucrătorii din sănătate, din transport etc. solicită în aceste zile salarii mai mari, iar Guvernul vine cu tot felul de soluții abracadabrante: vouchere, memorandumuri, ordonanțe cu note de fundamentare anapoda. De ce procedează astfel? Pentru că nu are de unde să scoată bani suplimentari pentru că ANAF este o instituție învechită, neprietenoasă, politizată și care se așează de-a curmezișul bunului mers al instituțiilor statului român.