Analiză Bloomberg: A apus epoca „perfecțiunii” germane. Ce nu știați despre „marea putere”

Timp de un deceniu, Berlinul a deținut autoritatea morală și financiară în Uniunea Europeană, ghidând politica și jucând rolul polițistului rău în fața economiilor mai slabe din sud. Criza energetică a schimbat echilibrul – notează Tadeo în editorialul său.

„Dependența Germaniei de Rusia a scos la iveală defectele modelului său economic – industria de mare intensitate care funcționează cu gaz ieftin – și orbirea clasei sale politice față de dependența sa de Kremlin. În timp ce Berlinul încă se confruntă cu șocul, sudul Europei devine din ce în ce mai asertiv. Nu este o răzbunare pentru anii de austeritate condusă de germani, ci o recalibrare a forțelor care ar putea duce în cele din urmă la o UE mai sănătoasă”.

Tadeo se axează pe spanioli: „De exemplu, spaniolii. Teresa Ribera, ministrul spaniol pentru tranziția verde, și-a arătat colții când a răspuns la o propunere a Comisiei Europene prin care se cerea ca toate cele 27 de state membre să reducă consumul de energie cu 15% în această iarnă”. Opunându-se, Ribera a susținut că Madridul și-a făcut temele. A avut o expunere redusă la gazul rusesc și a investit masiv în surse regenerabile. Cel mai important, a susținut ea, Spania „a trăit în limitele posibilităților sale”.

Eșec monumental

Potrivit Bloomberg, discursul a fost un spectacol neobișnuit de bravadă pentru o țară precum Spania, care este de obicei un beneficiar net al finanțării europene. Reacțiile la declarațiile ei au fost împărțite între cei care au susținut că era și timpul să fie semnalate inconsecvențele de la Berlin și cei care se temeau că un astfel de limbaj riscă să aprindă vechile tensiuni.

„În opinia mea, comentariul lui Ribera a fost o combinație a ambelor, reflectând exasperarea față de reticența germană de a accepta eșecul monumental al politicii sale rusești. În timp ce toți ceilalți par să fi realizat că „Made in Germany” a fost construit pe o fundație șubredă, Berlinul nu a mâncat încă plăcinta umilă, care este de obicei primul pas înainte de a cere ajutor”, mai spune Maria Tadeo.

Spania a fost printre primii care au tras un semnal de alarmă cu privire la criza energetică tocmai când Putin a început să restrângă oferta, iar piața a început să dea semne de stres la sfârșitul anului trecut. Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez, care se confruntă, de asemenea, cu o presiune enormă pentru a reduce inflația și facturile la energie acasă, a sugerat în toamna anului trecut că majorarea prețurilor la energie ar necesita un răspuns european comun.

Madrid a susținut – așa cum a făcut-o de ceva vreme – că are nevoie de o interconectivitate energetică mai bună cu restul Europei. Și reducerea consumului acasă nu va ajuta țări precum Germania dacă Madridul nu-și poate exporta surplusul. Energia a devenit o problemă europeană abia atunci când riscurile pentru Germania au început să pară insurmontabile.

Dacă UE ar fi eșuat

Aceasta reflectă problema politicii europene – și arată calea către o soluție. Este timpul ca propunerile din Sud să fie luate mai în serios. O reechilibrare, dacă duce la îmbunătățirea procesului decizional, ar trebui salutată la Bruxelles, unde fiecare lider vorbește simultan atât cu publicul intern, cât și cu omologii lor. Spre meritul lor, liderii națiunilor sudice au convenit săptămâna asupra unui acord conceput pentru Germania cu o viteză record, trecând dincolo de rezistența retorică și evitând schadenfreude-ul criticilor, mai notează Bloomberg.

Ar fi fost o prostie și miopie și, mai presus de toate, o victorie pentru Rusia dacă UE ar fi eșuat. Kremlinul a fost prins cu garda jos de unitatea Europei, iar înfruntarea europenilor unii împotriva altora ar fi anulat acest lucru.

Ministrul spaniol Ribera a rezumat bine după aprobarea acordului: în Europa, „când un vecin te cheamă ajutor, trebuie să-l ajuți”. Acesta este același spirit care a făcut ca Europa să treacă prin pandemie și a determinat-o pe Germania să depășească linia roșie pentru a accepta o datorie comună, un moment decisiv pentru UE. În plus, având în vedere codependența lor, crizele europene sunt în esență circulare: o recesiune în Germania, cea mai mare economie a zonei euro, ar fi dăunătoare pentru toți.

„O ciocnire între Nord și Sud ar duce înapoi Europa după un deceniu de rezolvare comună a problemelor. Dar poate, având în vedere dimensiunea fiascoului german și provocările pe care le ridică pentru întreaga Europă, Berlinul nu ar trebui să fie surprins să vadă Sudul cerând să aibă un cuvânt mai greu de spus”, conchide jurnalista de la Bloomberg.