Angajații români ”duc în spate” sute de mii de asistați social, buni de muncă dar care preferă ajutorul de la stat

În 2024, România a înregistrat 259.418 beneficiari ai venitului minim de incluziune, un ajutor social modernizat menit să asigure un nivel minim de trai pentru persoanele și familiile aflate în dificultate economică.

Deși sistemul are ca scop sprijinirea celor vulnerabili, acesta generează dezbateri intense privind eficiența sa și corectitudinea față de populația activă care contribuie la bugetul public.

Date oficiale și provocările sistemului

Potrivit Ministerului Muncii, venitul minim de incluziune este condiționat de obligații clare: beneficiarii apți de muncă trebuie să presteze ore în folosul comunității și să își caute un loc de muncă. Cu toate acestea, mii de persoane ignoră aceste cerințe. În 2024, 14.855 de beneficiari nu s-au prezentat la agențiile de ocupare a forței de muncă și au refuzat să participe la activitățile comunitare obligatorii.

Care sunt județe problematice

Cele mai multe cazuri de asistați social se regăsesc în județele Dolj, Bacău, Buzău, Suceava și Teleorman, regiuni care înregistrează și rate ridicate ale șomajului. Un exemplu notabil este comuna Râmnicelu, județul Buzău, unde aproape 20% din populație trăiește din ajutoare sociale. Acest fenomen ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea economică a comunităților rurale afectate de depopulare și lipsa oportunităților de angajare.

Cu toate că suma lunară oferită prin venitul minim de incluziune este redusă – 346 lei pentru o persoană singură și până la 879 lei pentru o familie cu copii – mulți beneficiari consideră acest sprijin suficient și nu intenționează să își găsească de lucru. În același timp, contribuabilii activi sunt nemulțumiți de faptul că susțin financiar un sistem de ajutor social care tinde să crească anual.

Analiza experților: ajutor real sau stimulent pentru pasivitate?

Sociologii și economiștii atrag atenția asupra unui cerc vicios: lipsa locurilor de muncă în zonele rurale și sărace contribuie la creșterea dependenței de ajutoare sociale, în timp ce condițiile financiare precare nu motivează beneficiarii să participe la programe de recalificare sau să accepte locuri de muncă slab plătite.

Pentru a echilibra sistemul de asistență socială, România trebuie să implementeze măsuri care să încurajeze integrarea beneficiarilor în piața muncii, inclusiv prin sprijinirea antreprenoriatului local și crearea de locuri de muncă accesibile. Fără o reformă semnificativă, sistemul riscă să își piardă și mai mult credibilitatea, alimentând frustrările atât ale contribuabililor, cât și ale beneficiarilor.