Anthony Quinn – dacă nu era Zorba Grecul, ar fi fost românul Johann Moritz (Video)

Oriunde în lume ai întreba care este prototipul grecului, răspunsul va fi, fără îndoială, Anthony Quinn. Prin interpretarea sa fabuloasă din filmul „Zorba Grecul”, și-a dobândit acest chip nemuritor. Dar el ar fi putut fi la fel de cunoscut și ca modelul unui țăran sas din România, prins în vâltoarea războiului. Dar rolul din Zorba deja îi impusese figura ca grec…

Și totuși, la origine, Anthony Quinn era mexican. Numele său adevărat a fost Anthony Rodolfo Oxaca Quinn. S-a născut pe 21 aprile 1915, la Chihuahua, Mexic, părinţii săi fiind Francesco Quinn, fiul unui muncitor la calea ferată, de origine irlandeză, dar crescut în Mexic, iar mama sa, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut. Părinţii săi erau foşti luptători în revoluţia din Mexic, căsătorindu-se, dealtfel, la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango. Chiar Anthony a fost aproape să se nască în mijlocul războiului, însă când superiorii au aflat că mama sa este însărcinată, a fost condusă la tren şi trimisă la Chihuahua, unde l-a născut pe cel mic.

O copilărie grea a forjat un caracter puternic

După naşterea lui Anthony, familia s-a mutat în SUA, unde părinţii săi au lucrat la căile ferate din Texas, apoi s-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă.

Mai apoi, familia s-a mutat la Los Angeles, unde tatăl său a găsit de lucru la Grădina Zoologică Lincoln, iar mai târziu la studiourile cinematografice.

În ianuarie 1926, tatăl său a murit într-un accident de maşină. Anthony, care avea doar 10 ani, s-a angajat ca ucenic pe un şantier de construcţii, iar apoi a prestat tot felul de munci pentru a-şi sprijini familia.

Interesant este faptul că atunci când mama s-a îndrăgostit de un anume Frank Bowles, Quinn a plecat de acasă. Le-a luat cu el pe sora şi pe bunica sa, a abandonat liceul şi s-a dedicat exclusiv întreţinerii celor două.

Quinn a fost şi boxer profesionist şi un extrem de talentat pictor, înainte de a fi actor, şi a obţinut chiar o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecţi ai vremii.

Puţină lume ştie că în adolescenţă a suportat o intervenţie chirugicală la limbă, pentru ameliorarea dicţiei şi că a a urmat cursurile unei şcoli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii câştigaţi inclusiv din spălarea podelelor. În anul 1933 debutează ca actor de teatru în piesa „Clean Beds”.

În anul 1936 s-a alăturat unei expediţii de pescuit spre Orient – probabil urmare a visului său din copilărie de a călători pe mare – însă a revenit la Hollywood, unde a dat o probă pentru rolul unui războinic în filmul „The Plainsman”, regia Cecil De Mille, rol pentru care a fost acceptat, iar apoi a obţinut un contract pe termen lung cu studiourile Paramount.

În acelaşi an apare în filmele „Parole” şi „The Milky Way”, în roluri de etnic minoritar. În anul 1937 se căsătoreşte pentru prima dată, cu Katherine DeMille – fiica adoptivă a regizorului Cecil B. DeMille.

Anthony Quinn

O ucenicie fecundă, și din ce în ce mai spectaculoasă

În următorii 10 ani a adunat peste 50 de roluri relativ modeste în film.

În 1947 renunţă la filmări, jucând teatru, pe Broadway, în roluri precum Stanley Kowalski din „Un tramvai numit dorinţă”.

În 1951 revine la vechea sa dragoste – cinematografia, fiind distribuit în filme de aventură – precum „Mask of the Avenger”.

În anul 1952 interpretează rolul secundar – fratele lui Zapata – în flimul „Viva Zapata”, în regia lui Elia Kazan, pentru care, în martie 1953, a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar din partea Academy of Motion Picture Arts and Sciences.

În acelaşi an, trece Oceanul, şi vine în Europa, unde joacă în filmele „Ulysses”, al lui Dino De Laurentis şi Carlo Ponti, „Angels of Darkness”, al lui Giuseppe Armato şi „Attila the Hun”, unde a apărut alături de superba Sophia Loren.

În 1954 primeşte un rol în filmul lui Federico Fellini – „La Strada”, care i-a adus consacrarea internaţională, îar în 1956 interpretează rolul pictorului Gaugin – cu durata de doar 8 minute – în filmul lui Vincente Minnelli „Lust for life” pentru care, un an mai târziu, câştigă al doilea Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

În 1957 joacă în „Wild is the wind”, apoi în „Requiem for a Heavyweight”, în 1958 regizează singurul său film – “The Buccaneer” – iar în 1962 joacă rolul unui beduinului viclean în „Lawrence of Arabia”, alături de Sir Lawrence Olivier, film deasemenea distins cu mai multe premii.

Anthony Quinn

1964 – rolul vieții, Zorba Grecul

În 1964 interpretează rolul vieţii în „Zorba grecul”, realizat după romanul omonim al lui Nikos Kazantzakis, producţie care în anul următor câştigă trei premii şi cinci nominalizări la Oscar (printre care şi cea a lui Anthony Quinn pentru rol principal), 5 nominalizări la Globurile de Aur şi două la BAFTA. De atunci, pe toate meridianele chipul său a fost asimilat ca cel al grecului emblematic. Niciodată, de atunci, indiferent în câte filme celebre a mai jucat, nu a scăpat de această efigie.

În anul 1969, Quinn interpretează rolul primului Papă rus al Bisericii Catolice, Kiril Lakota, în filmul „The shoes of the Fisherman”, dar şi în producţia „The Secret of Santa Vittoria”, însă Quinn devine şi producător, pentru filmele „The visit” – în 1964 şi „Across 110th Street” – în 1972.

După 1990 a apărut în „Jungle fever” – în 1991, „Last action hero” – în 1993, sau „A walk in the clouds” – în 1995.

Ultimul său rol a fost cel din filmul „Avenging Angelo” – în 2001, an în care, pe 3 iunie, actorul trecele la cele veşnice.

Românul lui Anthony Quinn

În anul 1967 avea să interpreteze rolul principal din filmul „A 25-a oră” (în engleză The twenty-fifth hour, în franceză La Vingt-cinquième heure) realizat de regizorul francez Henri Verneuil, după romanul autobiografic omonim al scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în anul 1949.

Filmul, realizat în alb-negru, este o zguduitoare poveste despre absurditățile care se pot petrece în timp de război. Un țăran român, naiv și binevoitor, Johann Moritz (Anthony Quinn), dintr-un sat din Transilvania, trăiește alianța țării sale cu Germania. În 1939, Johann Moritz, este denunțat ca fiind evreu, deși nu era, de către Nicolai Dobrescu, șeful postului local de poliție, care o râvnea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă. Într-o succesiune amețitoare de evenimente, eroul ajunge să fie trimis la muncă forțată în Germania, ca maghiar, apoi să fie înrolat și, ulterior judecat, ca militar SS. Deznodământul este absolut impresionant.

Echipa de filmare ar fi dorit să realizeze filmul în România, dar autoritățile comuniste s-au opus. Până la urmă, cea mai mare parte a scenelor a fost filmată într-un sat românesc din Iugoslavia.

Omul Anthony Quinn

Anthony Quinn a fost şi un apreciat pictor, de orientare cubistă şi post-impresionistă, dar şi un sculptor talentat, creaţiile sale fiind prezentate chiar în cadrul unei expoziţii personale, în anul 1982, la Honolulu, iar suma strânsă în urma vânzării integrale a operelor sale a fost de circa 2 milioane de dolari.

Quinn a scris şi două volume de memorii, „The original sin” – în anul 1972 şi „One man tango” – în anul 1997.

Actorul a avut 13 copii, ultimul dintre ei născându-se când acesta împlinise 81 de ani. Un adevărat Zorba Grecul…