Apele geotermale uitate. Comoara de sub nordul Bucureștiului

O adevărată comoară se ascunde sub partea de nord a Bucureștiului. Culmea este că această comoară e cunoscută de mai bine de 30 de ani, dar nu este valorificată decât în foarte mică măsură.

Comoara despre care vorbim este un uriaș zăcământ de ape geotermale. Suprafața lui este de aproximativ 300 km² și se întinde din zona Pieței Presei Libere și până la Snagov. Temperatura apei crește de la 51°C în nordul Bucureștiului, până la peste 85°C în zona Snagovului. Adâncimea la care se află zăcământul este cuprinsă între 2.000 și 3.000 de metri.

Din punct de vedere chimic, apa este sulfuroasă, clorurată, slab bicarbonată sodic și hipotonă. Mai multe teste chimice efectuate de Institutul Național de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, precum și de Centrul Metodologic de Reumatologie București, au demonstrat că efectele terapeutice sunt similare cu cele ale apei de la Băile Felix. Ele pot fi folosite pentru pot fi folosite pentru tratamentul unei game foarte largi de afecțiuni: în domeniile de patologie ale sistemului locomotor, ale afecțiunilor posttraumatice, neurologice periferice și cardiovasculare. Concret, efectele sunt cicatrizante, datorate în special sulfului activ, efecte hipotensive, acționând atât asupra presiunii sistolice, cât și a celei diastolice, efecte de reducere a sindromului alergic, a contracturilor musculare, și de creștere a mobilității în bolile aparatului locomotor.

Debitul, de peste 100 metri cubi/oră face ca posibilitatea de exploatare a zăcământului să fie optimă.

Există trei utilizări principale pe care acest zăcământ, o comoară, așa cum am spus, le-ar putea avea. Prima dintre ele, deja pusă în practică, este cea terapeutică, balneară. O altă utilizare este ca sursă de căldură pentru încălzirea locuințelor ori a serelor. Și în acest domeniu există o experiență, din păcate redusă.

În sfârșit, a treia utilizare este pentru producerea de energie verde, o variantă foarte interesantă în lumina provocărilor actuale.

Inconștiență, nepăsare sau interese ascunse?

Zăcământul a fost descoperit la mijlocul anilor 80, de către specialiștii de la Foradex. Aceasta era cea mai mare antrepriză românească specializată în foraje terestre. Societatea executa foraje de mare adâncime pentru prospecțiuni geologice, atât în țară, cât și în Kazahstan, Iran, Libia, Algeria, Tunisia.

Încă de la început, descoperirea a fost privită cu o oarecare nepăsare, la nivelul factorilor de decizie. Ei nu au realizat că stau pe o comoară!

Doar o mână de oameni au văzut potențialul uriaș al acestei descoperiri. Așa se face că nu s-au întâmplat prea multe lucruri.

Cea mai spectaculosă a fost apariția unui ștrand termal, undeva în spatele actualei Case a Presei Libere. Numit Ștrandul Foradex, dar mai cunoscut sub numele pe care i l-au dat locuitorii cartierului Străulești – Balta Porcului, acesta avea un bazin cu apă răcită la 35°C, saună, săli de tratamente specifice și, bineînțeles, vestiare și dușuri. Am spus apă răcită, căci temperatura la care venea apa din subteran era de 75°C.

Baza funcționa din martie până în octombrie. A fost început un program în colaborare cu Secția de Balneologie a Spitalului Universitar, iar numărul beneficiarilor a fost în continuă creștere. Se ajunsese până acolo încât accesul la ștrand nu mai era permis decât cu recomandare medicală!

În 1992 bazinul a fost și acoperit, astfel încât perioada de funcționare să poată fi extinsă și în perioada iernii.

Important de subliniat este faptul că ștrandul a fost amenajat doar prin eforturile și pe cheltuiala Foradex, fără nici un leu de la bugetul de stat sau cel local! Conducerea societății dorea să dovedească valoarea apelor termale din București.

Dar n-a fost să fie! În anul 2007, Foradex, aflată în lichidare, a fost vândută cu 60 de milioane de euro de AVAS. Printre cumpărători s-a aflat și omul de afaceri Horia Simu. Ștrandul a căzut în paragină și s-a distrus, treptat.

În afară de scopul terapeutic, apele geotermale au avut și o destinație utilitară. În perioada ’87-’93, apa geotermală pentru încălzirea imobilelor dintr-un cartier întreg din zona Otopeni. Tot  în anii  90, Snagovul a fost încălzit cu ape termale.

Nu e pentru cine se pregătește…

Foradex a dispărut, dar și-a împlinit, măcar în parte, menirea: a arătat drumul. Și au fost și unii care l-au urmat.

Proiectul cel mai de succes de valorificare a apelor termale din zona București îl reprezintă centru spa „Therme” de la Balotești. Acolo apa este scoasă de la 3.100 de metri și are o temperatură de 81°C. De când a fost deschis, în 2016, și până acum, centrul a primit peste cinci milioane de vizitatori. Asta în condițiile în care taxele de acces nu sunt deloc mici!

Un alt proiect de succes a fost și sistemul de încălzire al unui corp din Spitalul SRI de la Balotești. În urma unui proiect în valoare totală de peste 9,7 milioane de lei, din care aproximativ 6,5 milioane lei au fost granturi SEE și 3,2 milioane de lei de la Fondul de Mediu și CJ Ilfov, spitalul a trecut, de la o centrală pe gaze, la una pe ape geotermale.

Totul a fost posibil după ce a fost reabilitată o sondă din Balotești, la care s-a adăugat instalarea unei pompe geotermale, construcția unei centrale geotermale, dar și a unui rezervor de 500 de metri cubi. Pe lângă încălzire, sistemul de apă geotermală de la Spitalul SRI este folosit și medical, pentru recuperare terapeutică.

Utilizarea acestui tip de energie aduce mai multe avantaje, cum ar fi protecția mediului înconjurător, dar și un cost de producție mult mai scăzut decât prin sursele convenționale.

Proiecte similare au existat și încă mai există. Dar numai pe hârtie. Spre exemplu, pentru Institutul de Geriatrie „Ana Aslan” a fost gândită o bază de tratament balnear, care ar duce la o creștere însemnată a numărului de solicitanți ai serviciilor cu plată ale centrului. Dar lucrurile nu s-au mișcat în ultimii ani.

Un proiect mai vechi este și cel al Companiei Naționale Aeroporturi București (CNAB), care încearcă să urmeze pașii făcuți de SRI la Spitalul din Balotești. Cei de la CNAB au obținut chiar și două licențe de explorare din partea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și au deschis un proiect în valoare de peste 3,7 milioane de lei pentru înlocuirea uneia dintre centralele termice ale Aeroportului Otopeni cu o centrală geotermală care, în prima fază, ar trebui să asigure încălzirea zonei tehnice aeroportuare. Licitația a fost însă anulată de două ori de conducerea CNAB din cauza faptului că nu s-a prezentat niciun operator. Și lucrurile au rămas pe loc…

Și  în Consiliul General al Capitalei s-a vorbit despre utilizarea acestei resurse pentru termoficarea din zona de nord a Bucureștiului. S-au prezentat planuri, s-au început studii, dar nimic nu s-a concretizat. Deși e foarte limpede că folosind apele termale costurile încălzirii ar scădea cu cel puțin 15%, dacă nu chiar la jumătate.

Și exemplul care ar trebui să mobilizeze

În orașul bihorean Beiuș, la sfârșitul anilor ‘90 s-a descoperit un izvor termal la o adâncime între 1.850 și 2.460 metri. Apa din el are temperaturi între 78 și 85°C. O firmă islandeză, una din Germania, dar și două firme locale, au efectuat un studiu de fezabilitate care a dat rezultate încurajatoare. Ele au confirmat că Beiușul stătea pe o comoară.

Proiectul a mers mai departe iar mai multe cartiere din Beiuș au fost racordate la sistemul de încălzire bazat pe ape geotermale. Datorită succesului avut, între anii 2002-2003 a fost forat un al doilea puț la Beiuș, din care se scot ape cu temperaturi de peste 75°C.

În prezent, producţia anuală medie valorificată de energie termică este de circa 17.000 gigacalorii. Apa geotermală extrasă cu pompe este distribuită în patru centrale termice cu schimbătoare de căldură şi în 20 de module, reprezentând puncte termice mobile automatizate. Iar agentul termic pentru încălzire și apă caldă de consum produs de resursa geotermală ajunge în 103 blocuri de locuinţe, trei licee, şcoli generale, grădiniţe, biserici şi sediile instituţiilor publice.

Astfel, prețul gigacaloriei la Beiuș era la sfârșitul anului 2021 de numai 95 de lei, cu TVA inclus. Spre comparație, în București, prețul real se apropia de 900 de lei.

Deci, de putut se poate, după cum o demonstrează exemplele. Atunci, cine vrea să nu se întâmple? De ce ignorăm această comoară ?