Apucăturile din epoca ceaușiștă nu ne dau pace

De multe ori, sunt contrariat de cozile de la casieriile hypermarket-ului de unde mă aprovizionez, deși o voce caldă ne anunță prin stație că putem scăpa mult mai repede dacă ne scanăm singuri produsele și apoi le plătim cu cardul… Cu toate acestea, lumea stă înghesuită. Coada este un rău național de care nu scapă generații întregi. Am fost contaminați de cei de dinainte și o facem la rândul nostru mai departe…

Sângele ne este infectat și cu supușenia față de șef, primar, popă, parlamentar, ministru, președinte… Nu contează că există o fișă de post pentru fiecare, noi ne complăcem să spunem că ei ne stăpânesc. Ne alegem stăpânii, nicidecum administratorii. Capul plecat, sabia nu-l taie. Supușenia e mult mai veche decât comunismul pe acest pământ, însă s-a cimentat în ultimii 70-80 de ani. S-a dus omul cu căciula în mână la conducere ca să o roage… Nu, nu te duci cu căciula în mână, ci cu legea, cu regulile și cu calitatea de cetățean pe care o ai. Ai dreptul să urli la ăla până te ascultă.

Partidul fără tătuc nu există, fie că e roșu, fie că e galben. Degeaba se bat unii în piept cu diverse sloganuri. Apucătura ceaușistă are nevoie de tătuc.

PCR! Pile, cunoștințe, relații… Eternitatea rămâne eternă.

Șpaga la medici, la primar, la nu știu cine.

La școală, profesorul e întotdeauna superior pentru că e el profesor și a mai trecut prin viață decât mucoșii ăia. Nu există niciun argument că toți din instituția aceea, profesori, elevi, femeia de serviciu etc., sunt părți la fel de importante ale sistemului de educație și că toată lumea este pe picior de egalitate. Nu, elevul trebuie să-l știe de frică pe ăla sau pe aia, că altfel nu știe ce pățește.

Statul să ne dea… O apucătură nocivă până la orizont și înapoi. De aceea se ridică diverși politicieni populiști ca să ne îmbete cu povești…

Festivismul peren! Vă mai amintiți de Ludovic Orban când a inaugurat un ciot de autostradă unde s-au dat cu artificii tricolore? Pe vremea lui Dăncilă, niște copile au stat în cap și au făcut tumba în fața preaiubitei. Iubirea asta pentru ăla de sus e îngrozitoare. Așa se coc mugurii unei vanități morbide…

Nostalgia! Ok, omul este un nostalgic și de multe ori își proiectează imagini așa cum vrea el să se fi întâmplat. Dar te minți singur, domnule sau doamnă. Industria comunistă nu a fost stricată după 1990, ci dinainte, căci era vai de mama ei de rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic, cu marketing și know-how inexistente, producea pe stoc și la export ajungeau produse la preț de dumping, căci altfel nici naiba nu le lua, poate doar Mobutu. Ce s-a întâmplat după 1990 a fost doar efectul de termită, s-a ras mormanul de fiare vechi. Evident, au fost și excepții. Azi, economia este cu mult peste industria lui Ceaușescu. Și suntem pe locul 16 în lume la diversificare.

Ființe absolut îngrozitoare sunt în continuare considerate eroi ai neamului. Este de ajuns să parcurgem cinematografia istorică ceaușiștă, cu alde Sergiu în frunte, ca să ne dăm seama de răul pe care l-a lăsat generațiilor…

Nu scăpăm de complexul caprei vecinului! Săpăm tot timpul la falia care ne desparte pe noi de ceilalți, oricare ar fi ei. Uite ce a făcut ăla, uite ce a zis aia… Stai băi în banca ta și vezi-ți de viața ta, așa cum e…