Are și Cehia ”georgescul” ei: marionetele lui Putin și scenariul manipulării la scară europeană

În Europa de azi, nu mai e nevoie de tancuri ca să cucerești un stat. Ajunge un om. Un om „al lor”. Fiecare țară pare să aibă deja unul: un politician carismatic, cu aer de outsider, care vorbește despre suveranitate, tradiție și „pace cu orice preț”. Nu pare rusofil. Nu poartă stema Kremlinului. Dar e acolo, în alegeri, în talk-show-uri, în algoritmi. Și face exact ce trebuie: slăbește, divizează, subminează.

E strategia perfidă a Rusiei: nu mai cumpără guverne, ci emoții. Nu mai ocupă teritorii, ci segmente electorale. Iar Europa, obosită, divizată, începe să voteze fără să știe cu cine. Sau mai grav: știind exact cu cine.

Cehia, 2025: bănuiala devine acuză oficială

Într-un gest rar de claritate politică, premierul ceh Petr Fiala l-a acuzat public pe Andrej Babiš – liderul opoziției și favorit în sondaje – că face jocurile Kremlinului. Nu e o figură de stil, nici o insinuare voalat-ambalată. Fiala a spus direct: „Babiš ajută Rusia și subminează poziția Cehiei ca stat membru NATO și UE.”

Dar cine este Andrej Babiš?

Fost premier, miliardar, oligarh cu o carieră controversată și o rețea de influență mediatică uriașă, Babiš este un personaj polarizant în Cehia. A condus guvernul între 2017 și 2021, fiind perceput ca un populist pragmatic, dar și ca un om cu afinități nedemocratice și cu relații opace în estul continentului. A revenit în prim-plan în 2025, candidând din nou cu un mesaj care combină „grija pentru oameni” cu ostilitatea față de ajutorul acordat Ucrainei.

Fiala l-a acuzat că, prin discursul său pacifist – „nu vrem să trimitem arme, nu vrem să ne implicăm” – Babiš face exact ce vrea Putin: slăbește frontul unit al Europei. A refuzat constant să susțină sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei, a atacat politicile pro-ucrainene ale guvernului și s-a prezentat ca singurul „candidat al păcii” – o formulare care sună, pe fundalul invaziei din Ucraina, suspect de bine pentru Kremlin.

De altfel, Babiš nu este la prima abatere. În timpul mandatului său, s-a exprimat ambiguu față de anexarea Crimeei, a susținut în repetate rânduri politici eurosceptice și a fost implicat în scandaluri de corupție, unele cu ramificații în fostul bloc estic. Tabloidizarea discursului politic și finanțarea campaniilor din surse greu de urmărit sunt alte constante care sporesc suspiciunea.

România: Călin Georgescu, experimentul eșuat al propagandei ruse

Dacă în Cehia avem un fost premier cu aspirații de revenire și cu o platformă politică sofisticată, în România schema a fost mai simplă – dar nu mai puțin periculoasă. În alegerile prezidențiale din 2024, Călin Georgescu – fost oficial ONU, devenit simbolul reîntoarcerii la valorile naționale și tradiționale – a fost candidatul-vehicul al unei influențe externe bine organizate.

Georgescu a fost susținut aproape exclusiv printr-o campanie online, extrem de prezentă pe TikTok, unde a livrat un discurs mistic, apocaliptic, anti-occidental, dar cu o aparentă patină de patriotism profund. Totul era ambalat în mesaje simple: „România trebuie salvată de corupție”, „Suntem conduși de trădători”, „UE ne-a furat suveranitatea”.

Investigațiile ulterioare au arătat că această campanie a fost susținută de o rețea profesionalizată de conturi false, canale media dubioase și influenceri cumpărați, toate finanțate prin fonduri estimate la peste două milioane de euro. În centrul schemei se aflau mesaje preluate din mașina de propagandă rusă: despre pace, despre resetare, despre „renașterea Daciei” și alte teme-fantomă menite să destabilizeze coerența democratică.

Alegerile din 2024 au fost anulate în cele din urmă, tocmai din cauza acestei tentative de influență, și vor fi reluate câteva luni mai târziu. Dar rana rămâne, la fel ca și rețeaua.

Modelul rusesc: cum funcționează schema marionetelor în Europa

Atât cazul Babiš în Cehia, cât și cel al lui Georgescu în România, nu sunt accidente. Sunt piese dintr-un puzzle mai larg. Strategia Kremlinului nu mai este demult invazia clasică – este invazia de mesaj.

Formula e mereu aceeași:

• se identifică o figură politică marginală sau contestabilă;
• se investește într-o imagine de „outsider”, „patriot neînțeles”, „om al poporului”;
• se lansează teme identitare, conspiraționiste, anti-occidentale;
• se pompează resurse media și financiare prin canale paralele;
• se evită contactul direct cu Rusia – totul trebuie să pară organic, „autentic”.

De ce funcționează? Pentru că Europa este obosită, divizată și vulnerabilă la discursuri simple. Pentru că generațiile tinere consumă politică prin clipuri de 30 de secunde. Pentru că partidele clasice au pierdut contactul cu realitatea oamenilor.

Putin nu mai are nevoie să cucerească teritorii – îi ajunge să planteze îndoială în mintea alegătorilor și să-i convingă că „niciunul nu merită votul”. În acel gol democratic, intră marioneta. Zâmbește, salută, promite, și votează pentru tine – la Kremlin.

Despre tăcere și vigilență

Democrația nu moare doar în tiranie. Poate să moară și în apatie, în glumă, în tiktok-uri despre „românii adevărați” sau „liderii care ne spun adevărul”.
Ce se întâmplă în Cehia e un semnal de alarmă. Ce s-a întâmplat în România a fost deja o explozie cu fum gros.

Rusia nu și-a schimbat strategia. Doar și-a perfecționat păpușarii.
Iar noi, dacă nu ne trezim, o să ajungem să votăm balada greșită – iar refrenul o să-l scrie altcineva.