Un obicei împrumutat de la catolici şi-a făcut loc la ortodocşi: iepuraşul care aduce daruri de Paşte. Fie că sunt din ciocolată învelită în staniol sau chiar iepurași în carne și oase, urecheații le aduc bucurie copiilor.

Mulţi sunt cei care se întreabă ce  legătură are iepurașul cu Învierea. Tradiţia spune că, indiferent de rit, de Paşte iepuraşul aduce cadouri celor mici, chiar dacă nu există vreo referire în Biblie la acest obicei.

Din vremuri imemoriale

Prima menţionare a iepuraşului de Paşti apare în Germania, în anul 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate în noaptea dinaintea Paştelui. Germanii au adus cu ei simbolul iepuraşului pascal în America, unde abia după 1865 devine răspândit. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată.

Din vremuri imemoriale, „sacrul” s-a amestecat cu „păgânul”, în credinţe şi rituri.

Pentru a găsi explicaţia imaginii „ou şi iepure”, trebuie să căutam în negura timpului, mult înainte de Hristos. Primăvara era o perioadă sacră pentru adoratorii fenicieni ai sexului. Simbolurile zeiţei fertilităţii, „Astarté” sau „Istar„, erau oul şi iepurele de câmp. În unele statui este reprezentată cu oul în mâna stânga şi iepurele în dreapta.

Aşa a fuzionat semnificaţia creştină cu ceremoniile pagâne

Popularitatea acestei zeităţi se datora, în parte, amplei răspândiri pe care a avut-o, în antichitate, prostituţia sacră ca parte a cultului. În Cartagina s-au descoperit urne de culori strălucitoare, sub morminte ridicate în onoarea zeiţei Iştar, care conţineau oase carbonizate de copii şi adolescenţi.

Părinţii acestor victime infantile erau persoane de rang înalt care credeau că zeii le vor binecuvânta bogaţiile prin ofrandele date. Şi aşa a fuzionat semnificaţia creştină cu ceremoniile pagâne, sărbătorirea deşteptării naturii convertindu-se în bucuria pentru învierea lui Hristos.

O creatură care trăieşte pe Lună!

În tradiţia chineză, iepurele este o creatură care trăieşte pe Lună! Iar acolo se ocupă cu măcinarea orezului, esenţa vieţii. Pentru budişti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară.

Legenda spune că, neavând ce ofrandă să îi aducă zeiţei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca răsplată, a fost aşezat pe Lună. Şi pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura maiaşă era creditat cu inventarea scrisului.