Arion, Pro Agro: Vom asista la falimente în agricultura românească şi la preluări abuzive de ferme, în 2-3 ani

Criza energetică care a provocat explozia preţurilor la îngrăşăminte va aduce în faliment pe mulți dintre agricultorii români, cele mai expuse fiind fermele mici. Vom asista, însă, și la costuri de producție mai mari care se vor propaga pe lanţul alimentar şi în coşul zilnic al consumatorului, avertizează Ionel Arion, preşedintele Federaţiei Naţionale Pro Agro.

Chiar dacă România nu se va confrunta cu o criză alimentară, este mai mult ca sigur că vom avea scumpiri la alimentele de pe raft, care vor deveni inaccesibile, iar de suferit va avea toată lumea, inclusiv fermierii, în opinia șefului Pro Agro.

„Este clar că nu se va mai ajunge la preţul energiei şi al gazelor naturale de dinainte de pandemie, însă creşterea este prea mare la îngrăşăminte şi la energie ca să poate fi susţinută şi decontată doar de fermieri. Se va propaga pe lanţul alimentar cu siguranţă, va merge în zootehnie, unde produsele pe care le vom scoate vor fi mai scumpe şi mai departe în industria alimentară şi în coşul zilnic al consumatorului. De fapt, ultimul care decontează aceste scumpiri este consumatorul”, a declarat pentru Agerpres Ionel Arion.

El atrage atenția că în contextul actual nu este exclus să asistăm în următorii ani la falimente în agricultura românească şi la preluări abuzive de ferme, dar şi la „o resetare mondială a proprietăţii”, cele mai afectate fiind fermele mici. Nici în cazul celor mijlocii situația nu se anunță prea bună, iar cel mai probabil marile exploatații vor profita de acest lucru.

„Fermele mici nu vor mai aplica deloc îngrăşăminte, nu vor mai aplica tratamente şi în 2 -3 ani se vor închide dacă va rămâne acelaşi trend, pentru că nu au cum să cumpere îngrăşăminte. Practic, acestea sunt la fel de scumpe ca şi motorina, dacă ne gândim că unele trec de 4.000 de lei tona. În schimb, fermele mijlocii vor încerca să adopte o altă strategie: fie vor înjumătăţi cantităţile, fie vor aplica pe suprafeţe mai mici şi pe unele nu, iar fermele mari cu siguranţă având putere de cumpărare, capitalizându-se, au alte forme de a se finanţa şi de a gestiona anumite crize. Însă, cu siguranţă vom vedea în 2-3 ani falimente în agricultură, preluări abuzive de ferme cum se întâmplă şi acum, concentrarea suprafeţelor de teren în mâinile fondurilor de investiţii care îşi permit să negocieze chiar producţia pe jumătate de an a unor fabrici de îngrăşăminte. Cu siguranţă nu va fi bine. Este o resetare mondială a proprietăţii, o să trăim lucrul acesta. Aşa cum vedem prin Argentina sau Brazilia ferme pe care le dă proprietarul odată cu elicopterul, aşa o să vedem şi în Europa”, a afirmat șeful Pro Agro.

Prețuri mai mari la îngrășăminte de câteva ori

Prețul îngrăşămintelor chimice este de trei ori mai mare, față de începutul anului, iar sub 3.000 lei/tona nu se mai găsește nimic, Cel mai grav este, însă, faptul că nici nu mai există azotat de amoniu pe piaţă, după ce s-au închis fabricile mari din Europa din cauza lipsei de materie primă.

„Azi nu mai există îngrăşăminte chimice sub 3.000 de lei tona, indiferent că le plăteşti cash sau le plăteşti pe credit furnizor. Preţul în ianuarie 2021 era de trei ori mai mic, adică azotatul de amoniu era 900 de lei/tona, iar acum s-a ajuns şi la 3.500 de lei/tona. Grav este şi că nu se găseşte, nu este disponibil. S-au închis mari fabrici în Europa din cauza lipsei de materie primă sau pentru că materia primă este mult prea scumpă, gazele naturale fiind 70-80% din ceea ce se produce ca îngrăşăminte”, a declarat Ionel Arion.

Scumpirile aduse de Green Deal

Nu doar criza energetică le dă bătăi de cap fermierilor, ci și decizia Uniunii Europene de a adopta strategiile „Farm to Fork” şi „Green Deal”, care va veni la pachet cu numeroase scumpiri și drept urmare prețuri inaccesibile pentru multe alimente.

„O să vedeţi că scumpirile vin cam în această perioadă, odată cu lansarea acestor strategii. Cu toţii ne dorim un mediu sănătos, dar nu agricultura este cea care trebuie să deconteze. Sunt industrii mult mai poluante decât agricultura, care acum prosperă, pe fondul acestei crize şi mă gândesc la transportul naval, unde 70% din mărfurile mondiale se transportă maritim. Transportul maritim este unul dintre cele mai poluante ramuri ale economiei, foloseşte cel mai slab petrol, adică gudronul de petrol, care emană cei mai mulţi oxizi de sulf în atmosferă şi vedem că acum, în plină pandemie, transportul maritim nu face faţă. Unde este un echilibru în toate deciziile celor de la Bruxelles? Ar trebui să existe un echilibru. Totul se va duce pe seama lipsei accesului la alimente. Şi mă refer la acces la alimente, nu la faptul că nu se vor găsi alimente. Alimente se vor găsi, dar preţul va fi inaccesibil”, a comentat Ionel Arion.

Fermierii vor lucra efectiv în pierdere din cauza costurilor ridicate cu îngrăşăminte, inputuri şi manoperă, iar subvenţia care se acordă fermierilor pentru compensarea unei pierderi de venit sau accesul consumatorului la o hrană ieftină, nu va mai avea niciun efect, spune Arion.

„Doar 300 de kilograme de îngrăşăminte complexe la hectar înseamnă în jur de 1.200 de lei, mai vii şi în primăvară cu 2-3 kilograme de azotat de amoniu, ceea ce înseamnă încă 1.000 de lei, şi avem deja 2.200 de lei din coşul de înfiinţare a unei culturi doar pe îngrăşăminte. Inputurile şi manopera încă 1.200 de lei, se mai adaugă recoltatul şi arenda şi iată că s-a depăşit 4.500 de lei pe hectar ca şi investiţie. Dacă recoltăm 5 tone cu un leu, sunt 5.000 de lei, unde sunt impozitele şi taxele către statul român, unde este energia? Deci, practic, se va merge în pierdere….Subvenția nu va mai avea efect dacă nu se vine cu o altă schemă de scoatere a certificatelor verzi, surse alternative de gaz, reducerea TVA şi la energie electrică şi la îngrăşăminte”, a mai spus şeful federației.

Preşedintele Pro Agro este de părere că soluţiile imediate ar trebui să vizeze elaborarea unei strategii pentru următorii doi ani în care Guvernul, alături de mediul asociativ agricol, să ia în calcul absolut toate posibilităţile, de la reducerea preţurilor la gaze şi energie, până la reducerea TVA şi a accizei la motorină.