Astăzi este echinocţiul de primăvară. Ziua este egală cu noaptea şi începe primăvara astronomică

Astăzi este echinocțiul de primăvară, începutul primăverii astronomice şi momentul în care durata zilei devine egală cu cea a nopții. În tradiţia populară, se credea că această zi influențează atât ritmurile naturii, cât și calendarul agrar.

Va creşte ziua faţă de noapte

După „Mărțișor”, „Babe” și „Mosi”, după „zăpada mieilor”, când calendaristic deja am pășit în anotimpul primăverii deși luna martie se dovedește a fi destul de capricioasă, ne apropiem de momentul echinocțiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade.

„După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spatiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′ ”, arată Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Din punct  de vedere astronomic, la momentul echinocțiului de primăvară, soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală.

„Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă ți valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest”, mai arată sursa citată.

Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.

În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar in cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni.

Superstiţii din popor

În Calendarul popular, echinocțiile și solstițiile au fost dintotdeauna repere esențiale pentru măsurarea timpului, atât diurn, cât și anual și sezonier, fiind marcate prin sărbători și ritualuri specifice. Timpul agrar era strâns legat de aceste fenomene astronomice, iar sărbători precum Mucenicii (9 martie), Buna Vestire (25 martie) sau Ziua Crucii (14 septembrie) delimitau ciclurile agricole esențiale. De exemplu, începutul aratului era stabilit în funcție de latitudinea geografică, iar obiceiurile legate de scoaterea plugului în țarină erau însoțite de ritualuri menite să asigure fertilitatea și belșugul recoltelor. Oamenii credeau că vremea din ziua de Măcinici prefigurează întreaga primăvară, iar înghețul solului în această perioadă indica lipsa brumelor din toamnă.

În cultura tradițională românească, anul agrar era împărțit în două anotimpuri mari: vara agrară, care se întindea de la echinocțiul de primăvară până la cel de toamnă, având solstițiul de vară ca punct central, și iarna agrară, cuprinsă între echinocțiul de toamnă și cel de primăvară, cu solstițiul de iarnă drept reper. Aceste observații ale ciclului solar au stat la baza organizării muncilor agricole și a obiceiurilor populare transmise din generație în generație.

Din 20 martie, durata zilei va începe să crească progresiv, în timp ce noaptea se va scurta, până la solstițiul de vară din 21 iunie, când ziua va atinge durata maximă.