Astăzi este Ziua Internațională a Iei: Un omagiu adus identității românești
Ziua de 24 iunie are o semnificație specială pentru români, marcând Ziua Internațională a Iei Românești, care coincide cu sărbătoarea Sânzienelor și Drăgaica.
Inițiativa a început în 2013 pe rețeaua de socializare Facebook și a devenit rapid un eveniment internațional, denumit Ziua Internațională a Iei.
Propusă de comunitatea online „La Blouse Roumaine”, această sărbătoare este acum celebrată de românii din peste 100 de orașe din 48 de țări.
Piesa centrală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de „ie” fiind specific cămășii femeiești. Cămașa tradițională este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschidere la gât. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, ulterior fiind folosite mătasea și bumbacul. În nordul țării, bumbacul era adesea folosit ca urzeală pentru țesătura de in și cânepă, în timp ce în sud, cămășile erau mai frecvent realizate din borangic. Partea frontală și spatele cămășii sunt denumite „stan”, iar partea inferioară „poale”. Stanul era realizat din două bucăți de pânză, iar mâneca dintr-una singură. Sub braț, cămașa avea o inserție numită „pavă”, care asigura libertatea de mișcare.
O cămașă tradițională de sărbătoare
Ia este, în esență, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic, și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și gât. Croiala sa este destul de simplă: un dreptunghi de pânză cu o deschidere rotundă la gât, întărită cu un șnur răsucit. Mânecile sunt, de obicei, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Ia este o cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa tradițională mai veche, care acoperea întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a proteja corpul de „vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, păstrând tradiția și gustul estetic de-a lungul generațiilor.
Motivele broderiilor sunt stilizate, geometrice sau inspirate din natură. Se disting mai multe variante de bază în decorul de pe mâneci: ie cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau „ie cu stele”. Partea din față a cămășii este, de asemenea, bogat brodată, repetând aceleași modele ca pe mâneci. Iile brodate cu „spic” erau parte din costumul de nuntă în Moldova. Culorile broderiei erau, de obicei, în două-trei nuanțe, dar existau și ii brodate într-o singură culoare, adesea negru.
În timp, finețea materialelor, armonia cromatică și croiala pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă, au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, precum și de aristocrația feminină a vremii, care au purtat cu mândrie costumul popular în diverse ocazii.
Expoziție dedicată iei la Muzeul de Etnografie
Începând cu ora 12:00, brașovenii și turiștii sunt invitați la vernisajul expoziției „Roadele șezătorilor. Ia și cămașa de sărbătoare” la Muzeul de Etnografie, situat pe Bd-ul Eroilor nr. 21 A. Aici, vizitatorii vor putea admira ii realizate manual, croite după modele recuperate din vechile cămăși ale bunicilor și din albume de cusături.
„Expoziția reunește ii și cămăși lucrate cu migală și pasiune de doamnele din grupuri de șezătoare din Brașov, Codlea și Făgăras, Sfântu Gheorghe și chiar Constanța. Iile prezentate în expoziție au ca sursă de inspirație diferite regiuni ale României, subliniind diversitatea și rafinamentul portului tradițional. Prin activitatea acestor grupuri de șezătoare se reușește revitalizarea costumului tradițional, iar modele uitate sunt readuse la viață. Tot în cadrul expoziției puteți admira cămăși care fac parte din portul național al Junilor din Șcheii Brașovului. Aceste cămăși sunt purtate cu mândrie de către Junii Albiori și Roșiori și sunt purtătoare de simboluri creștine și păgâne precum vița de vie, soarele, trifoiul cu patru foi, pomul vieții.
Expoziția Roadele șezătorilor. Ia și cămașa de sărbătoare își propune să aducă în lumină bogăția culturală și creativitatea artistică a acestui popor care a brodat pe ie simboluri arhaice ce refac legătura cu o lume mistică și care au semnificații profunde legate de credințele și supersțiile țăranului român. Aceste simboluri crează punți între generații și sunt manifestarea identității culturale românești”, au precizat organizatorii.