Atacurile la ordinea constituțională a României – de ce nu se autosesizează Parchetul General în cazul lui Georgescu?

Dacă există o scuză universală pentru orice derapaj public, orice incitare la anarhie și orice tentativă de subminare a ordinii de drept, aceea este „a fost doar o declarație politică”. Cu această frază magică, indivizi precum Călin Georgescu își permit să atace fără consecințe Constituția României, statul de drept, magistrații și întreaga ordine democratică.

Orice politician poate spune orice, oricât de grav, și apoi se ascunde după cortina „libertății de exprimare”. Dar ce se întâmplă când această libertate devine o armă împotriva stabilității unui stat? De ce nu se autosesizează Parchetul General atunci când declarațiile unor personaje publice trec de la populism la amenințări directe la adresa ordinii constituționale?

Ce este, de fapt, o „declarație politică” în România?

În teorie, ar trebui să fie un angajament public, un statement de poziție politică, o viziune asupra unei probleme naționale sau internaționale.

În realitate, a devenit un paravan pentru orice instigare, minciună, amenințare sau manipulare. În cazul lui Călin Georgescu și al altor lideri extremiști, „declarația politică” a fost transformată în licență pentru destabilizare:

Atacuri la Constituția României? – E doar o declarație politică.
Încercări de a delegitima autoritățile și magistrații? – E doar o declarație politică.
Aluzii la schimbări de regim prin metode neconstituționale? – E doar o declarație politică.
Amenințări voalate la adresa unor instituții democratice? – Nu vă panicați, e doar o declarație politică!

Cât timp mai acceptăm acest circ?

Când „declarația politică” devine o amenințare la adresa statului

În orice altă țară europeană, dacă un politician începe să amenințe judecători, să pună la îndoială ordinea constituțională sau să sugereze schimbarea violentă a sistemului democratic, reacțiile instituționale sunt imediate.

În România? Nu se întâmplă nimic.

Exemple recente ale delirului extremismului politic:

„Statul român trebuie reconfigurat” – Georgescu atacă structura statului, dar e doar „o declarație politică”.
„Voi interzice rețeaua Soros din România din primul minut al mandatului meu” – Atac direct la libertatea de asociere, dar „e doar o declarație politică”.
„Trădătorii vor plăti” – Amenințare voalată la adresa adversarilor politici, dar „a fost doar o declarație politică”.
„Magistrații trebuie să răspundă pentru ce au făcut” – Adică pentru ce? Pentru că respectă legea? Nu contează, e doar o „declarație politică”.

Dacă ai lua aceste fraze și le-ai atribui unui membru al unui cartel mafiot, ele ar părea perfect plauzibile. Problema este că nu vin din lumea interlopă, ci de la politicieni care vor funcții publice și care consideră că pot transforma România într-un experiment autoritarist.

De ce nu reacționează Parchetul General?

Codul Penal românesc are prevederi clare privind incitarea la violență, atacul la ordinea constituțională și subminarea autorităților publice.

Articolul 397 din Codul Penal: „Acțiunile împotriva ordinii constituționale se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.”
Articolul 368: „Îndemnul public la ură sau discriminare constituie infracțiune.”
Articolul 369: „Incitarea publicului împotriva unei categorii de persoane se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Când Georgescu și alți extremiști atacă ordinea de drept, aceasta nu mai este o simplă „declarație politică” – este un act care poate destabiliza un stat.

Dar Parchetul General încă nu s-a autosesizat.

De ce? Există două explicații posibile:

1. Instituțiile nu iau în serios aceste atacuri, crezând că sunt simple ieșiri populiste.
2. Se tem că anchetarea unui politician ar fi interpretată ca o cenzură politică.

În ambele cazuri, rezultatul este un precedent periculos: cine strigă cel mai tare și amenință cel mai des primește impunitate.

Declarația politică NU este o licență pentru anarhie

În România, extrema dreaptă și propaganda anti-occidentală au înțeles un lucru simplu: poți spune orice, oricât de periculos, și nimeni nu te va trage la răspundere.

Aceasta nu este democrație. Aceasta este o formă de impunitate periculoasă.

Când un politician îndeamnă la rescrierea Constituției în mod nelegitim, la subminarea justiției și la eliminarea „trădătorilor”, acea afirmație nu mai este doar o declarație politică – este un atac la statul de drept.

Într-un stat sănătos, astfel de declarații ar fi urmate de anchete, nu de scuze.

Finalul „scuzei” perfecte

România nu mai poate accepta justificarea minciunii și extremismului sub forma „a fost doar o declarație politică”. Cuvintele rostite în spațiul public au consecințe reale.

Nu putem aștepta până când aceste mesaje radicale devin violență pe străzi. Nu putem accepta ca justiția să fie intimidată, democrația atacată, iar politicienii extremiști să amenințe fără să suporte consecințe.

Declarațiile politice care pun în pericol statul de drept trebuie să fie investigate, sancționate și eliminate din discursul public.

Călin Georgescu nu este un om politic cu viziuni dure. Este un agitator periculos.

Și, dacă Parchetul General nu se trezește acum, România va avea de plătit un preț enorm mai târziu.