Atentie! Vinul vândut la poartă e pentru proști. Vinul bun rămâne în beci, să-l bea producătorul
Un specialist buzoian a cumpărat 15 sticle de vin de pe marginea drumului pe ruta Ploiești-Buzău-Focșani. Ce a constatat ?
Cei mai mulți români consumatori de vin preferă să îl cumpere din magazine. Alții aleg să-și facă propriul vin, dacă dispun de vie, de utilaje și de timp. Totodată, există și categoria celor care cumpără vinuri „de casă” sau „de țară”, de la persoane despre care nu cunosc prea multe, scrie Ziare.com. Buzoianul Cezar Ioan, expert în vinuri, a făcut și el testul: a cumpărat 15 sticle de vin de la marginea drumului, de la diverși comercianți ambulanți și a tras apoi concluziile, scrie ziarul Opinia, care apare la Buzău.
Cezar Ioan, organizator de evenimente dedicate vinurilor și gastronomiei, autor al unei cărți despre cultura vinului, susține că băutura cumpărată de la comercianții neautorizați nu corespunde din punct de vedere calitativ, așa cum încă mai umblă vorba din popor. „Din păcate, la nivelul societății încă persistă ideea că vinurile făcute și vândute de <nea Ion> sunt <naturale>, <sănătoase>. Nu e deloc adevărat. Pe producătorii mici nu-i verifică nimeni, dar pe producătorii industriali îi verifică toată lumea”, a declarat acesta pentru sursa citată.
„Vinul de la marginea drumului, în multe cazuri, doar o poșircă”
Cezar Ioan susține că a făcut propriul experiment, pentru a putea trage concluziile. „Eu am cumpărat odată 15 vinuri de pe Valea Călugărească până la Focșani, de la marginea drumului. Din 15 vinuri, unul singur era apropiat de ceea ce spunea vânzătorul. Celelalte nu corespundeau nici ca nivel de alcool, nici ca soi, nici categoria de zahăr. Însă această tendință, de a cumpăra astfel de vinuri, scade pe măsură ce oamenii, în general cei care au peste 50 de ani, ies din zona de consum. Însă, mulți oameni confundă în continuare <bio>, <sănătos>, cu <vinul de țară>. În multe cazuri, nu în toate, este doar o poșircă”, a declarat expertul în vinuri.
La un moment dat, Cezar Ioan a observat la un comerciant un lucru bizar: „Când eram pe E85, nu am înțeles de ce unul dintre comercianți, care înainte să intre în magazia unde avea vinurile, dădea cu bastonul în ușă. Ca să sperie șobolanii, ca să fugă. Da, sunt multe mistere, în privința acestor vinuri: nu știi vinurile cum au fost făcute, cum au fost depozitate, sub ce standarde. Și să nu mai spun că strugurii vânduți pe Valea Călugărească, la stradă, sunt import din Turcia”, a concluzionat acesta.
Industria vinului – una dintre cele mai vechi și mai populare băuturi alcoolice din lume – trece prin momente dificile, în special în România. Cezar Ioan, expert din industria vinului, a vorbit într-un interviu pentru Ziare.com despre situația actuală din domeniu, despre piața internă și cea externă, respectiv despre perspective.
Cezar Ioan este organizator de evenimente destinate culturii gastronomice și vinului, autorul unei cărți educative dedicate vinului, respectiv fondatorul revistei online Vinul.ro. După decenii dedicate industriei vinului, buzoianul Cezar Ioan a remarcat un declin puternic: românii consumă din ce în ce mai puțin vin, iar exporturile țării noastre rămân modeste. Principalul „inamic” al dezvoltării domeniului îl reprezintă „discursul medical”. Potrivit acestuia, la nivel mondial, cetățenii încep să se ferească din ce în ce mai mult de băuturile alcoolice.
Cezar Ioan: În continuare, aproximativ 70 la sută din comerțul de vinuri din România se realizează prin marii retaileri (hypermarketuri). Restul se împarte între magazinele mici de la colțul străzii și HoReCa. Majoritatea producătorilor au stocuri, nu au reușit să vândă tot ce au produs. Anul 2024 a fost un an prost din punct de vedere cantitativ, în general în sudul țării. La nord de Carpații Meridionali, producția nu a fost atât de mult afectată. Vinul alb reprezintă în continuare peste 60 la sută din consum, în special cel demisec și demidulce.
Există o inflație de evenimente în domeniu, foarte multe târguri, foarte multe samplinguri în locații, aș spune chiar o reacție disperată a producătorilor. Însă, HoReCa nu poate duce mai mult, în actualul context economic, marcat de inflație. Puțini sunt cei care-și permit să plătească 120-180 de lei pe o sticlă de vin despre care nu cunosc mare lucru. Astfel, preferă berea, pentru că e mai ieftină și oricum, cunosc produsul, deci știu exact ce primesc.
C.I.: Vinul românesc nu are nicio trecere la export. Un singur producător exportă mai mult decât toți ceilalți exportatori de vin din România, la un loc. Acest producător exportă aproximativ 17 milioane de sticle pe an. Restul, cam tot atât. Nu vorbim despre exporturi cu valoare adăugată mare, vorbim despre exporturi ale unor vinuri destul de ieftine. De asemenea, nu avem o imagine de țară. Este o perioadă a brandurilor mari, nu ne putem compara cu cei din afară, de exemplu cu cei din Italia. Noi exportăm în general pentru retail-ul mare și foarte puțin pentru HoReCa.
Și la nivel global, consumul de vin scade. Asta se întâmplă inclusiv în România. Principalul factor de scădere a consumului pe plan mondial cred că îl reprezintă discursul medical, care spune că orice cantitate de alcool reprezintă un risc pentru sănătate. Acest lucru s-a discutat inclusiv la reuniuni globale ale industriei vinului, care au desemnat discursul medical drept principala „problemă” în stoparea declinului consumului de vin. În Australia s-a discutat la finalul anului trecut, ceea ce e valabil astăzi: „fără sare, zahăr, grăsimi și vreun strop de alcool”. În ultimii 70 de ani, consumul de vin a scăzut în Franța cu 85 la sută.
E vorba despre discursul medical, asta e marea problemă, pentru că oamenii au devenit mai temători. Dar nu e vorba doar despre acest discurs medical împotriva alcoolului, ci a discursului medical care pune accentul pe orice fel de risc. Am văzut în ultimii ani, acesta ajunge chiar să fie ideologizat și politizat.
Vinul, consumul moderat, aduce beneficii sociale, adună oamenii împreună, catalizează relații sociale. Se pare că nu mai vorbește nimeni despre pericolul înstrăinării sociale. Din păcate, oamenii stau din ce în ce mai mult în case, nu mai ies pentru a socializa cu alți oameni. Nu mai avem obiceiul social de a ieși, dintr-o mulțime de motive.
La nivelul producătorilor din România, nu cred că se realizează momentul în care se află. Țara noastră se află „într-un colț de lume”. România nu este, în niciun caz, un jucător pe piața globală. Așa cum spuneam, România este un importator net de vin, importă mai mult decât exportă. Nu există date și nici preocupare în industria din România de a urmări tendințele globale, din păcate. Nu există nici măcar un discurs intern cu privire la piața internă. În schimb, berarii României se întâlnesc, schimbă date.
Generația tânără, din motive evidente, se îndreaptă către cocktailuri, sunt mai versatile. Și berea, evident, e mai ușor de înțeles. Tineretul tinde să consume mai puțin alcool, e un trend la nivel global, potrivit studiilor. Însă, în realitate, s-ar putea doar să declare, nu să și fie așa, pentru că în cocktailuri se amestecă alcoolul.
„România ar trebui să fie exportator net de vinuri”, consideră specialistul
C.I.: Teoretic, România ar trebui să fi exportator net de vinuri. Însă lipsește know-how-ul comercial, oamenii pricepuți, politici, strategii. Astfel, România se împarte între producători care vând vrac, deci cei ce vând struguri, și producători care au brand. Nu sunt mulți producători care se bat pe aceeași piață. Există câteva zeci de branduri. Însă, la noi, acești producători reprezintă, mai degrabă, un sat din Italia. Neexistând competitivitatea internă, o politică, o idee despre export, importăm mai mult.
Totodată, suntem victimele acestui fenomen de aculturație. Despre vinul românesc nu se discută nimic pozitiv la nivel de societate. De asemenea, concurența este foarte dură. Suntem victimele Spaniei, Franței, Italiei, Portugaliei, dacă vorbim despre piața europeană de vinuri.
C.I.: Republica Moldova e un exportator net de vin. Problema la ei este cu piața internă, care e foarte mică, la fel și puterea de cumpărare a cetățenilor. Singura lor șansă a fost exportul. Astfel, s-au creat niște mecanisme de export. Republica Moldova are jumătate din capacitatea României de producție, dar exportă de cinci ori mai mult. Portugalia are capacitate similară de producție cu cea a României, dar exportă de 18 ori mai mult. Chile exportă de 50 de ori mai mult decât România, cu aceeași suprafață de exploatare. Însă, statele care nu sunt membre UE beneficiază de o relaxare a legislației. Există niște avantaje competitive care țin de legislație, de climă, sunt mai multe cauze. (sursa Opinia Buzău) https://opiniabuzau.ro