Aurul te păzește de sărăcie, dar nu ține nici de foame și nici de frig

Aurul continuă să fie considerat activ de refugiu, în fața incertitudinilor generate de fluctuațiile pe piețele financiare, deteriorarea mediului economic și, nu în ultimul rând, în situații de conflicte geopolitice sau militare, care se manifestă în prezent tot mai frecvent, pe Glob.

Cu toate acestea, pandemia izbucnită în 2019 și ulterior războiul din Ucraina,  au arătat că nici aurul nu mai este tocmai ,,moneda forte”, ca răspuns în toate situațiile de criză.

Esențiale rămân mâncarea, hidrocarburile și gazele naturale, fără de care guvernele nu pot ține, decât cu eforturi foarte mari, și sacrificii dureroase pentru populație, controlul asupra stabilității lor economice, și chiar a suveranității.

De ce aurul nu ține nici de cald, nici de sete și nici de foame ?

12:13 • POLITICĂ

Primul vot dat de un candidat la prezidenţiale este VINERI. Despre cine este vorba și unde votează

09:00, 19.11.2024 • POLITICĂ

AUR și PNL, braț la braț, în județul Brașov

Războiul din Ucraina și, ulterior, confruntarea militară dintre Israel și gruparea islamistă Hamas au  arătat lumii toate pericolele posibile ce pot decurge din noi conflicte militare, la aproape 80 de ani după sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Fără o analiză reală a consecințelor viitoare asupra populației comunitare, Uniunea Europeană  a trecut, de urgență, la sancțiuni economice împotriva Rusiei, adoptând 13 pachete de restricții comerciale și de circulație.

Listele de sancțiuni includ peste 2.000 de nume de persoane fizice și entități care nu pot călători în UE. În același timp, un număr important de persoane fizice, cât și de companii se confruntă cu înghețarea activelor lor.

Cu scopul limitării capacității Rusiei de a eluda embargoul economic și financiar, pentru prima dată, pe lista entităților care nu pot importa bunuri din Europa se regăsesc și firme din China continentală. Au fost vizate, de asemenea, firme din Turcia și Coreea de Nord, alături de companii cu sediul în Hong Kong, Uzbekistan și Iran.

Sancțiunile au acționat ca efect de boomerang asupra țărilor UE, situație care nu a fost anticipată de Comisia Europeană, la adevărata dimensiune.

În plină iarnă, în februarie 2022, UE a decis să reducă importurile de gaze naturale și hidrocarburi din Rusia, dar marile industrii din țările membre, inclusiv din Germania, nu au agreat măsurile restrictive.

Țările din Uniunea Europeană, dependente, într-o mare majoritate, de importurile de petrol și gaze din Rusia, dar și de cereale și alte produse primare din Ukraina, s-au văzut în fața unei crize greu de contracarat, pentru care nu erau pregătite.

În pofida soluțiilor de avarie și a măsurilor de salvare economică, decidenții politici europeni nu au ajuns la rezultate mulțumitoare, în special în ceea ce privește reducerea dependenței față de importurile rusești, nici chiar atunci când au declarat deschis embargoul asupra relației comerciale cu piața rusă.

Penuria la o serie de alimente de bază, la produse din coșul de bunuri de strictă necesitate, criza circulației mărfurilor, în timpul pandemiei, și sacrificiul cerut de Ursula von den Leyen cetățenilor UE, de ,,a ,mai pune o haină pe ei”, pe timpul iernii, nu au putut fi înlocuite de puterea banului și a aurului deținut în visteriile comunitare.

Actul normtiv adoptat de Comisia Europeană cerea statelor membre ca temperatura din instituțiile publice să fie limitată la 19 grade iarna și 25 de grade Celsius vara. Decizia a fost luată pentru a economisi gazele naturale, în condițiile embargoului impus Rusiei.

Este puțin probabil de crezut că populația a primit cu satisfacție acest sacrificiu.

Sprijnul financiar acordat Ucrainei de Uniunea Europeană a tensionat și mai mult situația.

Pentru a nu fi mai prejos decât Statele Unite, între 2022 și 2024, UE a mobilizat 11,1 miliarde euro, în cadrul Instrumentului european pentru pace de sprijinire a forțelor armate ucrainene. Această sumă a inclus si fondul de asistență pentru Ucraina, în valoare de 5 miliarde euro.

Un gest de solidaritate, prea puțin explicat și neînțeles de populația europeană, și așa sărăcită de criza economică globală, de inflația galopantă, populație preocupată, mai degrabă, de coșul zilnic, pentru întreținerea propriilor familii.

Înlesnirile facilitate Ucrainei în comerțul agricol au declanșat valuri de proteste în rândul agricultorilor din țările comunitare, cu piețe dominante în comerțul cu grâne, cu legume și fructe.

Protestele fermierilor europeni durează de luni bune.

Fermierii din Spania, Italia, Franța, Germania, Polonia consideră că politicile asa-zis verzi promovate de UE sunt prea dure și îi pun în dezavantaj față de producătorii din țări din afara UE, care nu sunt obligați de guvernele lor să respecte asemea standarde. Și fermierii români au protest față de lipsa unor subvenții adecvate, față de facilitățile la importurile de grâu de slabă calitate din Ucraina, la prețuri subevaluate, în timp ce grâul românesc se deteriorează în silozuri.

Încercarea de rezolvare a dependenței față de Rusia a adâncit și mai tare criza prețurilor la energie în Uniunea Europeană, a crescut inflația, a afectat nivelul de trai și a arătat că nu este atât de simplă aplicarea izolării economice și comeriale în cazul Rusiei. Aceasta s-a văzut cel mai bine din marile tergiversări și compromisuri făcute de UE în privința unor sancțiuni și plafonări ale prețurilor la gazele și petrolul din Rusia.

Prețul conflictului geopolitic este plătit din plin de populație, de cetățeanul de rând, prin prețurile crescute, pe care acesta trebuie să le suporte, la aproape tot ceea este necesar, pentru o viață decentă.

Cu toate declarațiile ambițioase făcute de Ursula von der Leyen, în numele Comisiei Europene, UE nu a reușit să își rupă dependența de gazele naturale și petrolul rusesti.

Rusia a rămas cel mai mare furnizor, iar spre importurile de gaze și petrol s-au dus cei mai mulți bani europeni, atât în 2021, cât și în 2022, din contribuțiile statelor membre la fondul comunitar. Adică, din banii fiecărui cetățean.

În cazul gazelor naturale, prețurile ridicate au făcut ca suma plătită per total către Rusia, la nivelul UE, în primele 8 luni din 2022, să fie dublă față de întreg anul 2021, conform cifrelor Eurostat.

În paralel, Europa și-a sporit masiv importurile de gaze din SUA, plătind de aproape cinci ori mai mulți bani pentru acestea, în primele opt luni din 2022 – peste 30 de miliarde de euro-, față de întreg anul 2021.

În 2023, UE a importat cel mai mult petrol din SUA, Norvegia și Kazahstan. Jumătate din gazul natural lichefiat a venit din SUA și 13 la sută din Rusia, în timp ce jumătate din gazul natural în stare gazoasă a venit din Norvegia și 12,7 tot din Rusia. La prețuri mari, suportate tot de populație.

Fenomenul creșterii prețurilor nu este nici pe departe posibil de a fi ameliorat, în următorii ani, în ceea ce privește accesul UE la surse de gaze naturale și petrol sustenabile.

Situația reală a hidrocarburilor rusești din UE este complicată, atât din punct de vedere legislativ, cât și comercial.

Două rute majore de transport s-au închis în ultimii doi ani, rămânând doar două – TurkStream (un proiect Gazprom cu Turcia) și un gazoduct prin Ucraina.

Ca în ,,politica cu mai multe fațete”, UE nu sancționează gazul rusesc care vine prin gazoducte, ci doar importurile care vin pe mare. Europenii au impus sancțiuni pe importurile de petrol, însă nu pe cele de gaz natural lichefiat.

Chiar și în contextul sancțiunilor impuse Rusiei, gazele rusești tranzitează, încă, teritoriul Ucrainei, în baza unui contract de dinaintea războiului, prin care rușii trimit 109 milioane de metri cubi de gaze naturale către vest în fiecare zi – nivel care va scădea cu cel puțin jumătate după ce acordul va expira în decembrie.

Pe fondul acestei situații super complicate, rezervele de aur tezaurizate de băncile centrale europene, s-au dovedit a fi simple grămezi de metal galben, în visteriile lor, în lipsa bunurilor de imediată necesitate, pe care din obișnuiță conștientul le-ar putea considera banale, dar care în situație de criză au demonstart cât sunt de necesare.

Lipsa grăului, a zahărului, uleiurilor alimentare, și a altor bunuri procesate din industria alimentară a făcut să se declanșeze panica în rândul decidenților politici de la Bruxelles.

Pe fondul conflictelor militare din Estul Europei și Orientul Mijlociu, al declanșării crizei prețurilor la energie, al creșterii inflației și al accentuării tensiunilor geopolitice, statele membe UE și-au schimbat strategiile de investiții, și au îneput să-și conserve resursele, tacit, inclusiv rezervele de aur.

Acestea au început să acumuleze aur, reflex declanșat de pericolul iminent de război și recesiune.

Sondajele de piață arată că în 2023, s-a manifesatat o tendință activă de creștere a rezervelor de aur, în randul băncilor centrale europene, care gestionează rezerve valutare ce depășesc 6.503 miliarde euro.

Datele Consiliului Mondial al Aurului (WGC) arată că, încă din 2022, odată cu declansarea crizei geopolitice, cererea de aur a explodat, înregistrându-se o creștere cu 152 la sută, față de 2021, cu cantități de peste 1.136 de tone de metal galben cumpărat.

Statistica publicată de WGC arată că țările Uniunii Europene au fost depășite, la achizițiile de aur de pe piața internațională, de țări non-UE, dar cu mare putere financiară.

Banca Centrală a Chinei a cumpărat 62 de tone de aur, doar în două luni, din 2022, ridicându-și rezervele la peste 2.000 de tone. Și Turcia și-a crescut rezervele, până la 542 de tone, în 2022, cumpărând 148 de tone. Statele din Orientul Mijlociu și Asia Centrală au fost, de asemenea cumpărători activi.

Rusia, aflată sub embargo comercial, cu numeroase sancțiuni, este singura țară din afara UE, care își păstrează rezervele la Banca sa Centrală, unde sunt depozitate 2.332,74 tone de aur.

Multe bănci centrale din UE, inclusiv Banca Națională a României (BNR), păstrează rezervele la alte bănci, inclusiv Banca Angliei sau la Rezerva Federală din New York, dar această practică nu va mai putea dura mult timp, dacă mediul geopolitic se va înrăutăți.

Din rezerva de aur a României, de 103,6 tone, peste 61 de tone se află depuse la Banca Angliei, într-un stat care nu mai este membru al Uniunii Europene, prin ratificarea acordului de retragere din grupul comunitar, la 30 ianuarie 2020.

Apare întrebarea firească, cum va decurge în continuare relația BNR cu Banca Angliei, privind aurul României depozitat aici, în condițiile în care Marea Britanie nu mai este membru al Uniunii Europene.

Rezerva proprie de aur a Băncii Angliei, era de 310 tone, potrivit datelor publicate de Consiliul Mondial al Aurului, în 2022.

Banca Angliei, la care România are depozitată peste 50 la sută din rezerva sa de aur, a fost , alături de alte bănci centrale europene, subiectul unor controverse aprinse, după ce, pe Facebook a fost postat un videoclip, cu un monaj, arătând diferite bănci din lume, iar explicația era ,,Banks owned by the Rothschilds” (Bănci aflate în proprietatea Rothschild), adică a unor investitori persoane fizice.

La începutul videoclipului, erau arătate bănci centrale, inclusiv din Statele Unite, Canada, China, Anglia, Franța, Mexic și Spania, lăsând să se înțeleagă, în subtext, că acestea nu mai aparțin țărilor respctive.

În clip erau menționate 17 bănci, inclusiv Bank of Australia, Bank of England și Bank of Canada.

Videoclipul a fost distribuit de peste 6.000 de ori, într-o singură lună, ceea ce a provocat un șoc în randul investitorilor de capital, dar și în randul publicului, care își vedea economiile și banii din fondurile de pensii în pericol.

US Today a arătat, pe pagina sa de știri, că informațiile sunt false, și ,,nici una din băncile menționate nu este deținută de familia Rothschild”, acestea fiind controlate de proprietarii lor, Statul, și nu au nici un acționar privat.

Manipulări informaționale de acest gen, nu au făcut decât să tensioneze și mai mult piața financiară internațională, măcinată de incertitudini, după marea criză din 2008, cu falimente bancare uriașe în lanț, după ,,dispariția în eter” a peste 7.000 de miliarde de dolari, în SUA, situație care au zguduit financiar întreaga Planetă.

Băncile s-au văzut obligate să dezmintă zvonurile destabilizatoare. Banca Centrală Europeană are ca aționari băncile centrale din țările membre UE, si nu are nici un proprietar privat de acțiuni, arată aceasta pe pagina sa de interet.

Potrivit paginii oficiale a Bank of England, banca este deținută public, și răspunde despre activitatea sa, în fața populației, prin intermediul Parlamentului.

Și celelalte bănci membre BCE au reacționat, respingând știrile false apărute.

Așadar, aurul nu ține nici de foame, nici de frig, si nici de sete !

Dar, cu toate acestea, dacă aurul nu ține de foame, te poate pune la adăpost, și va rămâne un colac de salvare de referință, pentru State, dar și o armă de autoapărare, în fața unui crah economic mondial.