Austeritatea, această minune care n-a existat vreodată

În lumea nebuloasă a politicii, există un joc pe care unii îl joacă cu măiestrie: mimarea austerității. Este vorba despre acel artificiu prin care politicienii puterii își imaginează că pot păcăli pe toată lumea, făcându-se că taie din cheltuieli, fără să atingă nici măcar un fir de praf de pe biroul lor luxos.

Imaginează-ți un ministru cu un costum elegant, care apare solemn în fața camerelor de filmat, flancat de câțiva consilieri cu fețe grave, ca și cum ar fi pe cale să anunțe descoperirea unei comori naționale. Însă, în loc să declare o schimbare în politicile fiscale, începe o operă de teatru despre austeritate.

Primul pas: tăierea unor posturi la instituțiile de stat. Sună bine, nu? Dar așteaptă! Ce posturi sunt acelea? VACANTE! O, zei, ce mișcare măiastră! Asta este ca și cum ai scăpa de o picătură de apă în ocean și să te lauzi că ai salvat planeta de la inundare.

Următorul pas: tăieri simbolice din bugetele ministerelor. „Reducem cu 0,01% din bugetul Ministerului X!” strigă în gura mare, ca și cum ar fi descoperit secretul unei economii uriașe. Da, da, înțelegem, o reducere atât de masivă încât ar putea salva națiunea de la faliment!

Realitatea bate angajamentele: tot timpul s-au făcut angajări, s-au numit tot mai mulți șefi în funcție, s-a folosit fondul de rezervă pentru îmbuibarea peste măsură a unor instituții. Iar în aceste zile, ministrul Marcel Boloș de la Finanțe coace un proiect prin care îndulcește austeritatea, vorba vine: se plătesc salarii mai mari la companiile de stat cu pierderi, se deblochează niște cheltuieli, apar șefi peste cei actuali.

Așadar, dragi spectatori, când urmăriți acest spectacol de „austeritate”, nu vă lăsați amăgiți de trucurile pseudomagice ale politicienilor. În spatele cortinei, sunt petreceri cu șampanie și planuri pentru un nou birou cu vedere la parc. Austeritatea este doar o iluzie, iar noi suntem doar niște pioni în jocul lor de șah politic.