Autostrada Moldovei, A7, între șansă generațională și eșec
Autostrada A7 reprezintă o veritabilă coloană vertebrală pentru regiunea Moldovei, ce se va desprinde din Autostrada A3 București – Ploiești, în apropiere de Ploiești, și va ajunge, 440 km mai departe, la granița cu Ucraina de la Siret.
Această autostradă trebuia să fie gata de foarte mulți ani. Nu este nici pe aproape. Se circulă pe doar 16 km din cei peste 400, pe centura Bacău. Iar lipsa acestui proiect major pentru Moldova este o tragedie pentru regiune, atât economică, cât și umană.
Drumul național de pe această relație E85 este un adevărat drum al morții, cu o bandă și jumătate pe sens, extrem de periculos, pe care an de an zeci de destine sunt pierdute și alte sute de persoane sunt mutilate pe viață, în urma accidentelor tragice.
Abia în anul 2016 a fost lansată licitația de proiectare ”la cheie” pentru A7, între Ploiești și Pașcani. A fost nevoie de peste 2 ani pentru semnarea contractelor pe cele 4 tronsoane, pe final de 2018 și început de 2019.
După multe bâlbe și întârzieri administrative, trasee bătute în cuie și apoi modificate, o ”cocoașă” antologică la Focșani, ferme de vaci greu de expropriat și niște proiectanți extrem de lenți, dar tolerați de decidenții de la Transporturi, într-un final, în 2021, s-a strigat bingo: au ieșit pe piață primele licitații pentru lucrări.
Cel mai mare proiect rutier din toate PNRR-urile europene
Dar să nu uităm de finanțare. Deși toți politicienii vremii au vorbit despre importanța A7, nimeni nu s-a catadicsit să o prindă la vreo finanțare europeană. Abia în 2021 a fost securizată finanțarea necesară pentru această autostradă de 4 miliarde de euro.
E vorba despre PNRR, cel mai mare program de reforme și investiții de după revoluție, 30 de miliarde de euro pentru autostrăzi, căi ferate, școli sau spitale. Iar A7 a tras lozul câștigător, fiind cel mai mare proiect rutier din toate PNRR-urile europene, cu o finanțare mai mare decât toate fondurile europene atrase de România din 2007 până la acel moment.
Însă, ca în proverbul ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”, în ultimii 2 ani, progresul pe proiect a luat-o din nou la vale. Compania de drumuri a intrat într-un joc nesfârșit al contestațiilor pe unul din tronsoanele de lângă Buzău, iar pe celelalte sectoare contractate în ultimul an, lucrările avansează cu frâna de mână trasă.
Deși ar trebui să circulăm pe primii kilometri din A7 în primăvara anului viitor, cel mai avansat lot abia dacă a ajuns la 25% în teren, mult în urma graficelor de lucrări. Pe zeci de kilometri crește iarba, în loc să crească autostrada. Care e cauza? Erori în proiectele tehnice care diferă de realitatea din teren, constructori slab mobilizați și un stat ”fără câini”, care tolerează și chiar încurajează lălăiala de pe șantiere.
A7, mai puține vorbe și mai multe fapte
Banii din PNRR vin la pachet și cu termene limită care trebuie îndeplinite pentru atragerea tuturor fondurilor. Pentru A7, toate contractele trebuie semnate anul acesta și lucrările finalizate în 2026. Cu fiecare zi de întârziere, sunt șanse tot mai mari ca România să rateze miliardele de euro din PNRR. Ar fi dramatic, o șansă majoră, care vine odată la o generație, ratată.
Și dacă mergem de la Pașcani la Suceava și mai departe, la granița de la Siret, situația e și mai sumbră. Pe cele 2 tronsoane lungi de 100 km nici măcar nu s-au terminat studiile de fezabilitate, investigațiile de teren, acordurile de mediu, la 3 ani de la semnarea contractelor de proiectare.
În contextul geostrategic din regiune, România are o șansă unică de a se afirma ca actor principal în reconstrucția Ucrainei după încheierea războiului cu Rusia. Autostrada A7 reprezintă un pilon major în cadrul unui potențial hub logistic.
Însă, pentru atingerea acestui deziderat, Guvernul României are obligația să trateze A7 cu mai multe fapte și mai puține vorbe. Siguranța miilor de șoferi care traversează zona și, în egală măsură, bunăstarea economică a Moldovei și a întregii regiuni depind, în foarte mare măsură, de materializarea acestui proiect transformațional.