Avram Gal: Politicienii din România și serviciile de informații – Un paradox toxic care subminează statul

Publicat: 10 apr. 2025, 14:33, de Andrei Ceausescu, în POLITICĂ

În România, relația dintre politicieni și serviciile de informații este marcată de un paradox periculos. Politicienii se plâng frecvent de influența serviciilor în viața publică, dar le folosesc activ atunci când le este convenabil, în special în campaniile electorale.

După pierderea puterii, aceștia devin victime ale „statului paralel” și aruncă vina pe instituțiile pe care le-au folosit. Astfel, se perpetuează un cerc vicios care subminează încrederea cetățenilor în stat și compromite imaginea instituțiilor de securitate națională. Politicienii evită responsabilitatea pentru eșecurile guvernamentale, aruncând vina pe „sisteme oculte”. Avram Gal, președintele PSD Câmpia Turzii, avertizează că este necesară o resetare radicală a relațiilor dintre politicieni și serviciile de informații, prin control democratic real și transparență, pentru a opri manipularea și neîncrederea în instituțiile statului.

Iată postarea integrală a lui Avram Gal pe contul său de Facebook:

Circuitul vicios al folosirii serviciilor de informații în lupta politică din România

În România, relația dintre clasa politică și serviciile de informații este marcată de un paradox toxic: politicienii se plâng constant de influența serviciilor în viața publică, dar sunt primii care apelează la ele atunci când le este convenabil. Acest joc duplicitar alimentează un circuit vicios care subminează încrederea cetățenilor în stat și compromite atât actul de guvernare, cât și imaginea instituțiilor de securitate națională.

1. Politicienii folosesc serviciile în lupta politică, apoi le acuză de imixtiune

De câte ori o campanie electorală se încinge, apar „scurgeri” de informații, dosare, interceptări și scandaluri în care o parte a spectrului politic este favorizată, iar cealaltă devine țintă. Politicienii care se află la butoane nu ezită să folosească canalele informale ale serviciilor pentru a-și slăbi adversarii. Însă atunci când pierd puterea, devin brusc victime ale „statului paralel” și aruncă vina pe serviciile pe care chiar ei le-au folosit. Ipocrizia atinge cote alarmante, iar opinia publică este prinsă într-un joc de umbre și manipulare.

2. Fuga de responsabilitate: când guvernarea eșuează, serviciile sunt țapul ispășitor

România suferă de o criză cronică a viziunii guvernamentale. Rar vedem un program de guvernare coerent, realist și aplicat. În schimb, atunci când lucrurile scapă de sub control – fie în economie, fie în administrație – politicienii caută vinovați în afara propriilor rânduri. „Sistemul”, „serviciile”, „rețelele de influență” devin explicații convenabile pentru eșecuri evidente. Niciun lider nu își asumă greșelile; toți invocă intervenții oculte, uitând că tocmai ei au deschis ușa acestor influențe.

3. Putere nelimitată pe termen scurt, vinovăție proiectată pe termen lung

Politicienii români acordă serviciilor bugete generoase și atribuții extinse, dar nu din convingere democratică, ci din interes imediat. Le oferă aceste instrumente ca să se poată folosi de ele cât timp sunt la guvernare. În loc să existe un control democratic real asupra activității serviciilor, acestea sunt lăsate în mâinile unor elite politice care le tratează ca pe o extensie a propriei puteri. Apoi, odată ajunși în opoziție sau în cădere de popularitate, se grăbesc să strige că „serviciile conduc România”.

4. Neîncrederea cetățenilor nu pornește de la servicii, ci de la modul în care sunt folosite

Românii nu disprețuiesc în mod instinctiv serviciile de informații. Ba dimpotrivă, există în societate o așteptare clară ca aceste instituții să protejeze securitatea națională și să funcționeze eficient. Problema apare atunci când devine evident că aceste structuri sunt implicate în jocuri de putere, alimentate de voința politicienilor. Neîncrederea profundă în stat nu vine din faptul că serviciile nu își fac treaba, ci din modul în care ele sunt lăsate – sau încurajate – să devină actori politici.

În concluzie, asistăm de 35 ani la perpetuarea unui pact toxic care trebuie rupt. Este nevoie de o resetare radicală a raporturilor dintre politicieni și serviciile de informații. Controlul democratic real, transparența bugetară, responsabilizarea liderilor politici și clarificarea atribuțiilor sunt esențiale pentru a opri acest cerc vicios. Până când nu se va rupe acest pact toxic, România va continua să plutească într-o atmosferă de suspiciune, manipulare și neîncredere profundă în propriile instituții.