Bancorex: misterul unui colos căzut. Dezvăluirile unui broker despre dispariția uneia dintre cele mai mari bănci ale României postdecembriste

Într-un episod recent din seria „Mari falimente din ultimii 50 de ani” pe canalul Fidio Grid, brokerul Cristian Sima a adus în discuție unul dintre cele mai complexe și misterioase falimente bancare din istoria economică a României: falimentul Bancorex. Deși 25 de ani au trecut de la prăbușirea acestei instituții financiare, multe dintre detaliile implicate în căderea sa rămân neclare și încă sunt adânc îngropate în obscuritate.

Începuturile Băncii Române de Comerț Exterior

Bancorex, cunoscută inițial ca Banca Română de Comerț Exterior (BRCE), a fost înființată în 1968 sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, într-un context geopolitic și economic destul de complicat. Scopul său principal era facilitarea comerțului extern al României, iar Ceaușescu, aflat în ascensiune, dorea o instituție capabilă să colecteze valută și să gestioneze tranzacțiile externe ale statului. În ciuda regimului comunist în care România se afla, perioada respectivă a fost marcată de o oarecare liberalizare economică, iar Ceaușescu, în pofida regimului autoritar, era văzut ca un lider care își asuma o poziție mai independentă în raport cu Moscova, mai ales după refuzul de a intra în Cehoslovacia în 1968, alături de trupele Tratatului de la Varșovia.

Astfel, BRCE nu era doar un simplu instrument de stat, ci și un mecanism prin care Ceaușescu încerca să își controleze mai bine fluxurile financiare internaționale. Banca avea nevoie de expertiză pentru a putea opera în sistemul bancar internațional, care la vremea respectivă era strâns legat de instituții financiare occidentale, iar acest lucru impunea ca personalul din cadrul băncii să fie mai bine pregătit decât oficialii comuniști tradiționali. La sugestia lui Ion Mihai Pacepa, unul dintre cei mai influenți membri ai serviciilor de securitate românești, Ceaușescu a format o generație de tineri bancheri care, în ciuda condițiilor politice opresive, au fost instruiți în afaceri internaționale și comerț exterior.

Legături cu Occidentul și implicarea societăților mixte

Interesant este că, încă de la început, BRCE a avut acționari străini, o informație care nu a fost niciodată confirmată oficial, dar care poate fi găsită pe diverse surse și documente. Conform celor susținute de Sima, la fondarea băncii au existat legături cu anumite cercuri financiare din Occident, inclusiv cu membri ai lojei masonice Propaganda Due din Italia, ceea ce adaugă un strat de mister și suspiciune în jurul operării băncii. În plus, în perioada comunistă, România a încheiat mai multe afaceri economice cu țări din Africa și Orientul Mijlociu, iar unele dintre plățile pentru aceste tranzacții nu ajungeau niciodată în conturile BRCE, fiind canalizate prin intermediul unor societăți mixte cu acționari români și străini.

Sima explică faptul că, în acei ani, din cauza datoriilor externe mari ale României și a blocării conturilor bancare, BRCE nu putea înregistra plăți din tranzacțiile externe ale statului român. Astfel, pentru a ocoli aceste dificultăți, Pacepa și alți oficiali români au înființat societăți comerciale externe care deschideau conturi în Elveția și care intermediau tranzacțiile, permițând astfel guvernului român să eludeze sancțiunile economice internaționale și să obțină valută.

Apariția tinerilor bancheri și ascensiunea Bancorex

În anii ’70, România avea o echipă de tineri bancheri bine pregătiți în afaceri internaționale, care vorbeau fluent limba engleză și aveau cunoștințe solide despre economia de piață și sistemul financiar occidental. Aceștia au fost instruiți de Pacepa și au ajuns să ocupe poziții-cheie în sistemul bancar românesc, atât înainte, cât și după Revoluție. Printre aceștia se numără nume celebre din sistemul bancar românesc de după 1989, precum Dan Pascariu, Vlad Soare, Răzvan Temeșan sau Marinel Burduja.

Acești tineri bancheri au devenit elemente fundamentale ale sistemului bancar românesc după 1990, iar multe dintre deciziile lor au avut un impact direct asupra falimentului final al Bancorex. După Revoluție, banca a fost redenumită și reorganizată sub denumirea Bancorex, devenind una dintre primele bănci mari din România postcomunistă.

Problemele sistemului bancar și căderea Bancorex

Deși în perioada 1990-2000 Bancorex era considerată una dintre băncile emblematice ale sistemului bancar românesc, gestionarea necorespunzătoare a fondurilor, acordarea de credite neperformante și începerea unor afaceri dubioase au dus rapid la falimentul său. Sima face referire la modul în care, în perioada în care România trecea prin tranziția de la comunism la democrație, băncile din sistemul financiar românesc acordau credite la dobânzi foarte mici, ceea ce a facilitat accesul unor grupuri cu legături obscure în fosta Securitate sau în serviciile de informații externe.

S-au realizat afaceri cu produse de motorină, au existat tranzacții dubioase, iar o mare parte dintre creditele acordate erau pentru afaceri care aveau legături cu foști securiști sau oameni de afaceri provenind din cercuri politice influente. Sima adaugă că unele dintre aceste afaceri au fost realizate prin intermediul unor companii ca Argo, în care au fost implicate persoane cu legături strânse cu fosta elită comunistă.

Consecințele falimentului și pierderile cetățenilor

Unul dintre cele mai tragice aspecte ale falimentului Bancorex a fost impactul asupra cetățenilor români obișnuiți, care, în perioada comunistă, au avut conturi în valută la Banca Română de Comerț Exterior. După 1990, mulți dintre aceștia au descoperit că banii lor au dispărut, iar extrasele de cont au fost anulate fără nicio explicație. Sima susține că banii nu au fost pierduți de cetățeni, ci au fost, de fapt, în mod deliberat absorbiți de către diverse structuri ale statului și ale Securității, pentru a acoperi alte datorii sau pentru a finanța afaceri dubioase.

În ciuda acestui fapt, nicio manifestație nu a avut loc în stradă pentru a cere dreptate pentru cei care au pierdut economiile. În schimb, regimul Ion Iliescu, foarte popular în acea perioadă, a continuat să guverneze, iar băncile românești, inclusiv Bancorex, au intrat într-o perioadă de criză severă.