Banii OMS în România: cine decide cum sunt cheltuiți și de ce există ”priorități” distorsionate

România se confruntă cu probleme grave în sistemul de sănătate – de la spitale subfinanțate și lipsa medicamentelor compensate până la accesul precar la servicii medicale de bază. În acest context, fondurile primite de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ar trebui să fie folosite strategic, pentru a adresa aceste deficiențe. În schimb, o parte semnificativă a acestora ajunge să fie direcționată către campanii discutabile, care nu doar că nu rezolvă problemele reale, dar generează și suspiciuni legate de eficiența gestionării acestor bani.

Cine administrează banii OMS în România?

Contrar percepției generale, OMS nu administrează direct fondurile pe care le alocă României. Acestea sunt gestionate printr-o colaborare între Biroul OMS din România și Ministerul Sănătății, în cadrul unei Strategii de Cooperare pe Țară (Country Cooperation Strategy – CCS), care stabilește direcțiile prioritare de acțiune.

Astfel, Ministerul Sănătății este responsabil de deciziile privind distribuirea acestor fonduri, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) reglementează și administrează bugetul destinat serviciilor medicale și medicamentelor compensate. Cu alte cuvinte, fondurile OMS sunt folosite în funcție de deciziile autorităților române, ceea ce înseamnă că dacă banii ajung să fie risipiți pe campanii irelevante, responsabilitatea cade asupra instituțiilor românești și nu a OMS.

Campanii de sifonare, în loc de soluții reale

Un exemplu recent de utilizare discutabilă a fondurilor OMS este legat de promovarea mesajelor alarmiste privind țigările electronice și produsele alternative de nicotină. Doctorul Mihail Pautov, unul dintre cei mai vizibili comunicatori medicali din România, a promovat ideea că aceste produse sunt un „pericol invizibil”, deși studii internaționale arată că, deși nu lipsite de riscuri, sunt semnificativ mai puțin nocive decât țigările tradiționale. Campania a stârnit reacții dure din partea unor organizații și specialiști care susțin că astfel de mesaje sunt distorsionate și nu reflectă realitatea științifică.

Alexandru Gogoană, președintele Asociației Consumatorilor de Produse Alternative de Nicotină (ACPAN), a criticat dur utilizarea fondurilor pentru astfel de campanii, acuzând că se promovează dezinformarea în locul unor politici de reducere a riscurilor pentru fumători. Argumentul său este simplu: în loc să finanțeze astfel de inițiative controversate, banii ar fi trebuit direcționați către probleme cu impact real, precum accesul la tratamente esențiale pentru bolnavii cronici sau îmbunătățirea infrastructurii medicale.

Priorități greșit stabilite – unde e adevărata problemă?

Problema fundamentală nu este că OMS alocă bani României, ci cum sunt cheltuiți acești bani de autoritățile naționale. În loc să fie folosiți pentru:

• Modernizarea spitalelor și achiziția de echipamente esențiale;
• Creșterea accesului la medicamente compensate;
• Pregătirea unui sistem de prevenție eficient pentru bolile cronice;
• Digitalizarea reală a sistemului medical pentru a reduce birocrația și a îmbunătăți serviciile;

fondurile sunt direcționate spre campanii care, cel mult, pot fi catalogate drept controversate sau, în cel mai rău caz, irelevante pentru nevoile reale ale pacienților români.

Cine trebuie tras la răspundere?

Nu OMS este responsabilă pentru felul în care sunt cheltuiți acești bani, ci Ministerul Sănătății și instituțiile partenere care iau deciziile. OMS poate stabili direcții de cooperare, dar nu impune exact unde se duc fondurile și ce campanii sunt prioritizate.

Dacă vedem că milioane de euro sunt risipite pe mesaje alarmiste și pe strategii care nu adresează problemele fundamentale ale sănătății publice, nu trebuie să căutăm vinovatul la Geneva, ci la București, în birourile celor care decid unde ajung acești bani.

În loc să ne întrebăm „De ce OMS promovează astfel de campanii?”, ar trebui să ne întrebăm „Cine din România aprobă aceste cheltuieli și de ce nu se duc banii acolo unde chiar e nevoie?”

Aceasta este adevărata întrebare care trebuie pusă.