Barbaria devine lege:  Eutanasierea copiilor sub 12 ani va fi legală în Țările de Jos

Guvernul Olandei a confirmat că un proiect de lege privind legalizarea uciderii medicale a copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani în cazul unei „suferințe fizice insuportabile și fără speranță” va intra în vigoare pânã la finele acestui an. Termenul de „eutanasie” va însemna aplicarea unui protocol de „sfârșit de viață” prin decizie comunã a medicilor şi a părinții. Acum, în legislația olandeză, eutanasierea are nevoie de o cerere din partea pacientului, indiferent dacă aceasta este actuală sau rezultă din directivele sale prealabile.

• Protocolul de la Groningen, panta alunecoasă a eutanasiei

Decizia legislativã survine dupã o campanie media de mai bine de un an care insistă pe „alinarea” părinților care rămân neputincioși în fața calvarului bolii copilului lor. Mulţi olandezi spun cã de fapt decizia reprezintã ilustrarea principiului alunecării către barbarie, odată ce interzicerea uciderii nevinovatului, punct fundamental al legii naturale înscris în inima fiecărui om, este exclusă. Eutanasierea minorilor (de la 12 la 16 ani cu acordul părintelui, apoi până la 18 ani fără acest acord, chiar dacă părinții trebuie să fie implicați în discuție) este posibilă în Olanda din 2012, de când a intrat în vigoare  prima lege din lume privind eutanasierea. Pentru bebelușii sub vârsta de 1 an, uciderea medicală deliberată este posibilă în Țările de Jos din 2004, conform „protocolului Groningen” instituit de pediatrii și ofițerii judiciari din acest oraș pentru a răspunde cazurilor în care „singura cale de a pune capăt durerii”.

Cu toate acestea, expresia „protocol Groningen” urmărește pur și simplu să facă diferența cu eutanasia practicată la cererea pacientului. Protocolul de la Groningen face de fapt posibilă uciderea sau lipsa de îngrijire, fără a se încadra în cerințele legii eutanasiei în sine.

În practică, între 20 și 100 de copii sub un an au fost împinși la moarte în acest fel cu acordul părinților, fără să se știe dacă aceste statistici sunt exhaustive, deoarece nefiind o „eutanasie” în sens legal, aceste acte scapă de vigilența comisiilor regionale responsabile cu evaluarea fiecărei eutanasieri efectuate, medicul nefiind obligat să le denunțe. Numărul mic de asemenea cazuri se explică și prin posibilitatea unor avorturi tardive care se efectuează pe baza unor examinări prenatale și elimină copiii nenăscuți care suferă de handicapuri fizice sau psihice grave.

Protocolul de la Groningen prevede mai multe moduri prin care viața unui copil poate fi încheiată în primul an de viață. Unul este reprezentat de refuzul îngrijirii necesare vieții,  denumit eutanasie lentã. Alt mod este ucidere „activă”, prin administrarea unor substanțe letale.

• Moarte pentru toți bolnavii, decisã de alţii

Modificarea legislativã este în fapt o extindere a utilizării protocolului Groningen, prin care se doreşte autorizarea unui „sfârșit de viață activă”, în „beneficiul” copiilor de la 1 la 12 ani, dar fără condiția sine qua non a voinței personale exprimate. In noua lege va fi nevoie de undă verde de la doi medici și de acordul explicit al ambilor părinți pentru a putea lua măsura uciderii unui bebeluş suferind. Medicul care se ocupă direct de copil trebuie să dobândească și certitudinea că protocolul nu se va aplica în niciun fel împotriva voinței personale a copilului, deşi nimeni nu va avea acceptul acestuia. O comisie de evaluare va fi responsabilă a posteriori, în colaborare cu procurorul, să verifice de la caz la caz respectarea condițiilor legale.

Pentru a adopta aceastã lege şi ajustifica uciderea intenționată a unor suflete nevinovate, de parcã eutanasia ar fi singura soluție, mass-media – la sugestia guvernului olandez – a fost oferit publicului diverse exemple terifiante: un copil care a țipat după ajutor timp de trei zile, bătându-și capul înainte de a muri din cauza unei tumori la creier, sau al unor copii cu crize epileptice continue. Bineînţeles cã suferinţa acestora a fost exemplificatã şi cu suferința părinților respectivilor copii.

Conform statisticilor, în Țările de Jos eutanasia devine treptat un lucru firesc, în condiţiile în care 5% din decese survin prin eutanasie. Deşi procentul este mic, autoritãţile încearcã sã susţinã cã acest proces este unul firesc, asta pentru a deschide ușa uciderii impuse celor mai slabi. Este un prim pas spre eliminarea pe scară largă a celor mai bătrâni, cei mai bolnavi, a tuturor celor care nu pot sau care nu își mai pot exprima voința de a trãi. Practic, prin aceastã metodã de legalizare a eutanasiei se pregăteşte terenul pentru moartea multor neajutoraţi, decisã însã de alții.

Din acest punct de vedere se pune o întrebare: unde mai este Dumnezeu în ecuaţia vieţii?