Bătaia de joc a statului român

Salariații de la Casa de Asigurări de Sănătate își strigă oful în stradă, din cauza unor nedreptăți cu care se confruntă. Sindicatul național al grefei judiciare dicasterial a făcut protest, invocând probleme cu plata salariilor. Mai ieri, Meridian făcea scandal că dispar voucherele de vacanță și sporul de condiții vătămătoare de muncă după un stat la computer de 8 ore zi.

Când se pune problema unor tăieri de la salariații statului, toată lumea sare ca arsă în sus și face scandal, pe holuri, în curte, la locul de fumat. Vine sfârșitul lumii, căci se va instala foamea peste norodul nevinovat.

Statul e prizonierul bugetarilor, și nu poate ieși din această ipostază. Pentru că are în față un sindicalism slab în zona privată, își permite să dea în fabrici și uzine, în multinaționale și IMM-uri, pentru că de aici nimeni nu scoate un cuvânt.

Nicio putere nu și-a permis să facă un stat mai suplu, deși toți vorbesc despre numărul mare al bugetarilor. De la o constantă de 1,2 milioane de angajați la stat, s-a ajuns 1,3 milioane. Vom vedea peste un an cum vom sta, că va veni un an superelectoral.

Cine citește aceste rândul probabil va spune că are în față un autor anti-bugetari. Nu, e un autor anti-spolierii banului public pe te miri ce. Noua găselniță a Guvernului este aceea de a plăti salariile din Fondul de rezervă bugetară, adică din bugetul paralel. Toți specialii țării, aflați în câmpul muncii, își iau leafa, sporurile, bonusurile și alte trăsnăi inventate în timp, din banii vărsați cu nemiluita în acest fond, adică de la noi, contribuabilii. Nici premierul și nici ministrul de Finanțe nu dau cu subsemnatul pentru sumele trimise pe criterii doar de ei gândite către instituția X sau Y.

Țara a ajuns cu finanțele la fundul sacului. Guvernul dă ordonanțe pentru reducerea cheltuielilor, pentru blocarea investițiilor, pentru creșteri de TVA, pentru eliminarea unor beneficii pentru diverse categorii profesionale, precum IT-iștii, lucrătorii din industria alimentară și din construcții. Subtil, îi ciupește și cu Pilonul II de pensii, că poate-poate sunt unii zăpăciți care uită să își menționeze, la contractele adiționale, că vor să continue cu acesta.

De bugetari ai grijă până la cer, iar pe privați, firme și angajați, îi ții în batjocură și în control exagerat, ca nu cumva să prospere. Și dau două exemple: constructorii și furnizorii de energie. Aceștia sunt plătiți cu întârziere de către stat pentru lucrările făcute și, respectiv, pentru curentul și gazul furnizat la preț plafonat. Practic, statul împinge aceste firme să se împrumute, să plătească dobânzi, să își mărească cheltuielile, pentru că e el incapabil să taie în carne vie, să elimine tăietorii de frunze la câini și plimbătorii de hârtii de prin ministere, instituții și firme aflate în subordine, rămase fără obiectul de activitate.