Bine, și ce vină are Van Gogh? Arta sub asediu: protestele ecologiste au ajuns să împroaște supă pe capodopere

Observăm că devine un obicei. Unul detestabil pe toate direcțiile. Recent, galeriile de artă s-au transformat în câmpuri de bătălie pentru activiștii climatici, cu Van Gogh devenind, fără voia sa, un simbol al luptei împotriva exploatărilor de petrol și gaze. Într-un gest care a stârnit controverse, două tablouri reprezentând „Floarea soarelui” ale pictorului au fost „condimentate” cu supă de legume de către activiștii grupului Just Stop Oil la Galeria Națională din Londra.

Supă pe pânză, protest în aer

Scena a avut loc în sala 6 a expoziției „Van Gogh: Poets and Lovers”, unde trei protestatari au intrat și, la ora locală 2:30 p.m., au aruncat supă de legume pe celebrele opere de artă. „Există oameni în închisoare pentru că cer sfârșitul noilor extracții de petrol și gaze, o politică acum adoptată de guvern, după acțiuni perturbatoare, titluri nenumărate în presă și presiuni politice rezultate,” a declarat unul dintre activiști după gestul său.

Reacția galeriei de artă nu a întârziat să apară: „A fost chemată Poliția, iar trei persoane au fost arestate,” conform declarației galeriei. „Tablourile au fost retrase de pe perete și examinate de un conservator. Lucrările de artă nu au fost deteriorate.”

O reacție controversată: istoria se repetă

Este de remarcat că unul dintre tablouri a fost același vizat în urmă cu doi ani, când activiști ai aceluiași grup au aruncat supă de roșii, atrasă atunci atenția mondială asupra protestelor climatice. Deși pictura în sine nu a fost afectată, rama sa din secolul al XVII-lea a suferit daune, fapt ce a condus la condamnarea activiștilor la închisoare de către Curtea Crown Southwark, cu pedepse de doi ani și respectiv 20 de luni.

Găsiți alte metode, dragi activiști!

Incidentul ridică întrebări serioase despre eficacitatea și moralitatea utilizării operelor de artă ca mijloc de protest. „Bine, și ce vină are Van Gogh?” se întreabă mulți, punând în discuție modul detestabil de a folosi arta pentru a atrage atenția asupra cauzelor politice sau sociale. Unii critică vehement distrugerea potențială a patrimoniului cultural ca metodă de a genera discuții despre schimbările climatice.

Pe de altă parte, activiștii apără tacticile lor drept necesare pentru a spori conștientizarea și a induce schimbări politice. Argumentul lor principal este că, în fața unei crize globale iminente, metodele tradiționale de protest nu mai sunt suficiente.

Activismul ecologic – un mod grotesc de a ieși din anonimat…

În timp ce tablourile lui Van Gogh au fost salvate de la daune permanente datorită sticlei protectoare, rămân întrebări despre viitorul activismului ecologic. Este clar că lupta împotriva schimbărilor climatice va continua să stârnească pasiuni și controverse, dar rămâne de văzut dacă tactica supărării operelor de artă va persista ca formă de protest sau dacă va fi abandonată în favoarea altor forme de expresie mai puțin distructive. În cele din urmă, poate că răspunsul la întrebarea „Și ce vină are Van Gogh?” este că arta, în toate formele sale, continuă să inspire, să provoace și să unească oamenii în fața provocărilor umanității.