Blocuri la sat: Viața în pragul sărăciei în județul Brăila

În Ulmu, localnicii sunt nevoiți să care bidoane cu apă până la etajul doi al blocurilor, un efort titanic mai ales pentru vârstnici și familiile cu copii mici. „Asta este! Urmează să ne bage apă și nu vom mai căra apa cu bidoanele! Ne vor scăpa de un chin, sper ca în următorii ani să ne racordeze și la gaze și am scăpat!”, a declarat cu speranță o locatară pentru Ziarul Puterea. Pentru mulți, această promisiune reprezintă o rază de lumină într-o realitate adesea sumbră.

Între timp, în comuna vecină, Cireșu, un alt bloc de locuințe oferă o imagine și mai dezolantă. Aflat într-o stare avansată de degradare, blocul mai găzduiește doar câteva familii, iar parterul este ocupat de două magazine care reușesc cu greu să-și păstreze clienții. Clădirea, mai mult abandonată decât locuită, este un simbol al depopulării și al sărăciei care apasă greu asupra acestei regiuni.

La granița dintre județele Brăila și Buzău, viața este atât de grea încât mulți locuitori aleg să meargă la spitalele și să lucreze în municipiul Buzău, aflat mai aproape și oferind oportunități mai bune decât orașul Brăila, situat la o distanță considerabilă. Această migrație constantă către locuri mai prospere evidențiază prăpastia dintre nevoile locuitorilor și capacitatea autorităților locale de a le satisface.

Însă dificultățile nu se opresc aici. În orașul Însurăței, care ar trebui să fie un exemplu de urbanism modern, locuitorii se pregătesc pentru iarnă într-un mod ce amintește mai degrabă de viața la țară. Fără racordare la gaz, singura sursă de încălzire rămâne soba cu lemne. Improvizațiile sunt la ordinea zilei, iar proviziile de lemne pentru iarnă sunt adunate cu grijă, semn că, în ciuda statutului urban, condițiile de trai rămân arhaice.

Probleme similare în nordul României: Blocuri cu WC în curte

Ceea ce se întâmplă în Brăila nu este un caz izolat. În nordul României, în orașele Săveni și Darabani, locuitorii trăiesc aceeași dramă. Deși sunt localizați în orașe, aceștia sunt forțați să se încălzească cu sobe pe lemne din cauza lipsei gazului. Imaginea acestor cartiere este deprimantă: hornuri improvizate ies prin pereții blocurilor, iar depozitele de lemne sunt omniprezente. Fumul și funinginea au devenit parte din peisaj, iar clădirile poartă semnele unei sărăcii adânc înrădăcinate.

„Noi, la bloc, ne încălzim cu lemne. Cine are neamuri la țară, aduce copaci de acolo să-i pună pe foc,” spune o locatară din Săveni, evidențiind absurdul situației. De două ori pe zi, oamenii trebuie să facă focul pentru a-și menține apartamentele încălzite, iar persoanele în vârstă suferă cel mai mult din cauza efortului fizic necesar.

În Darabani, situația este la fel de gravă. Blocurile sunt degradate, iar locuitorii se străduiesc să supraviețuiască în condiții demne de începutul secolului XX. În fața acestor realități, autoritățile promit că situația se va îmbunătăți odată cu extinderea rețelei de gaz din Botoșani. Totuși, pentru mulți dintre locuitori, aceasta rămâne doar o speranță îndepărtată.

O luptă pentru demnitate

Pentru locuitorii acestor regiuni, fiecare zi este o luptă nu doar pentru supraviețuire, ci și pentru păstrarea demnității. Într-o Românie care se străduiește să prindă din urmă standardele europene, aceste comunități trăiesc încă într-o lume dominată de lipsuri și improvizații. Însă, în ciuda dificultăților, speranța și determinarea acestor oameni de a-și îmbunătăți condițiile de viață rămân impresionante. Cu toate că schimbările vin încet, ele sunt așteptate cu nerăbdare și ar putea aduce, în sfârșit, un strop de modernitate în aceste colțuri uitate ale țării.