Boboteaza la Mănăstirea Ghighiu. Sute de oameni așteaptă să ia Aghiasma Mare, e prezentă și Jandarmeria

Sute de oameni din toate colțurile țării s-au adunat astăzi la Mănăstirea Ghighiu, unul dintre cele mai cunoscute lăcașuri sfinte din România. Încă de dimineață, credincioșii au asistat la slujbă, urmând ca la finalul acesteia să primească Aghiasma Mare.

Boboteaza într-un loc special, Mănăstirea Ghighiu

Credincioșii sărbătoresc Boboteaza azi, 6 ianuarie. Ca în fiecare an, sute de români s-au adunat și la Mănăstirea Ghighiu, unde asistă la slujbă, după care așteaptă să primească apă sfințită. Coada s-a format încă de la primele ore ale dimineții, iar forțele de ordine s-au asigurat că totul decurge ca la carte.

06:14, 06.01.2025 • Culte

Boboteaza și tradițiile la români

13:06, 05.01.2025 • Mediu

Vreme schimbătoare în minivacanța de Bobotează și Sfântul Ioan Botezătorul

Pentru buna desfăşurare a acestui eveniment, la care toată lumea se aștepta să fie unul de amploare, s-au mobilizat echipe de dialog și patrule de siguranță publică. De asemenea, au fost marcate trasee de acces către zonele de interes, inclusiv către cea de distribuire a apei sfințite, dar și culoare special amenajate pentru defluire, așa cum au anunțat oficialii încă de zilele trecute.

Atmosfera este una extrem de plăcută, liniștită, iar credincioșii așteaptă cu emoție să primească sticlele cu apă sfințită. Mii de porții vor fi pregătite pentru fiecare credincios prezent la marele eveniment.

Vezi Galeria foto 4 Imagini

Mănăstirea Ghighiu, un loc special

Într-un colț liniștit al Codrilor Vlăsiei, Mănăstirea Ghighiu păstrează comori de suflet și povestiri care trec dincolo de timpul istoric. Cu o istorie profund legată de credința și speranțele oamenilor, acest așezământ monahal este cunoscut mai ales pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, denumită „Sirianca”, și pentru izvorul său tămăduitor. Fiecare detaliu din povestea mănăstirii este impregnat cu credință, miracole și har divin.

Icoana „Sirianca” – darul episcopului din Siria

Mănăstirea Ghighiu se bucură de un dar neprețuit: icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cunoscută sub numele de „Sirianca”. Aceasta a fost zugrăvită pe lemn de santal în secolul al XVI-lea și a fost dăruită mănăstirii pe 25 februarie 1958 de către episcopul Vasile Samaha din Sergiopolis, Siria. Povestea aducerii icoanei este impresionantă și învăluită într-o aură de sacralitate.

Episcopul Samaha a mărturisit că a avut un vis revelator în care Maica Domnului i-a poruncit să mute icoana într-un loc numit Ghighiu. Ascultând acest mesaj divin, episcopul a organizat un alai pentru a aduce icoana în România.

Momentul sosirii icoanei a fost emoționant. În prezența Patriarhului Justinian Marina, episcopul sirian a izbucnit în lacrimi, mărturisind că simte o mustrare divină pentru păcatele poporului său, motiv pentru care icoana trebuia mutată într-un loc binecuvântat.

De la aducerea sa în mănăstire, icoana „Sirianca” a devenit cunoscută pentru minunile și vindecările pe care le aduce celor ce se roagă cu credință. Numeroase mărturii vorbesc despre bolnavi care și-au regăsit sănătatea și suflete care au primit pace interioară. Icoana are un aspect aparte: uneori apare întunecată, alteori luminoasă, iar expresia Maicii Domnului este de multe ori percepută ca tristă.

În unele zile, icoana pare să „plângă”, iar alteori refuză să fie mutată sau fotografiată, ceea ce întărește credința pelerinilor în caracterul său miraculos.

Izvorul tămăduitor și legenda sa

Un alt element care face din Mănăstirea Ghighiu un loc unic este izvorul din incinta sa, considerat tămăduitor. Potrivit legendei, călugărul Agapie, însoțit de patru ucenici, căuta un loc potrivit pentru a întemeia un schit. Opriți de oboseală într-o poiană din Codrii Vlăsiei, au fost treziți de susurul unui izvor, pe care l-au perceput ca un semn divin. Aici au ridicat schitul care avea să devină mai târziu Mănăstirea Ghighiu.

Izvorul a primit hramul „Izvorul Tămăduirii” și este cunoscut pentru apa sa vindecătoare. De-a lungul timpului, mulți pelerini au mărturisit că rugăciunile lor, însoțite de consumul apei, le-au adus vindecare. Femeile care nu puteau avea copii au plecat de aici cu speranță, iar mulți dintre ele au revenit mai târziu pentru a mulțumi, povestind despre nașterea pruncilor sănătoși.

În perioada regimului comunist, autoritățile au încercat să acopere izvorul cu beton, însă natura divină a acestuia s-a manifestat într-un mod neașteptat: apa și-a găsit un alt curs, continuând să curgă spre bucuria și mângâierea credincioșilor. Acest episod a devenit simbolul biruinței credinței asupra opresiunii.