Boboteaza și tradițiile la români
Botezul Domnului sau Boboteaza este o sărbătoare importantă în calendarul creștin-ortodox. Aceasta marchează Botezul Domnului în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul – sărbătorit pe 7 ianuarie.
Boboteaza este serbată de creștinii ortodocși anual, pe data de 6 ianuarie.
Biblia îl menționează pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Isus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia. El i-a îndemnat pe iudei la pocăință.
Evanghelia relatează că Iisus a venit din Galileea pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei, 3: 16-17).
Boboteaza este, deci, una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.
Iată câteva tradiții și obiceiuri care se practică în această zi.
Sfințirea apei
Obiceiul cel mai cunoscut din ziua de Bobotează este cel în care preoții sfințesc apele pe care credincioșii le folosesc mai apoi pentru a se stropi, a-și stropi casele și animalele. Se spune că apa sfințită are puteri miraculoase. De asemenea, există superstiții conform cărora nu este bine să te speli pe cap sau să speli hainele în ziua de Bobotează, deoarece s-ar “murdări” apele sfințite.
Aruncarea crucii de lemn în apă
După încheierea slujbei de Bobotează, alaiul de credincioși, însoțit de preot, se îndreaptă în procesiune către o apă curgătoare. Aici, preotul aruncă o cruce sfințită de lemn în apă, iar tinerii participanți se scufundă pentru a o recupera. Acest ritual semnifică intrarea și ieșirea Mântuitorului în apa Iordanului și are ca scop înlăturarea forțelor răului.
Cum își pot afla fetele ursitul
Fetele care vor să își afle ursitul în această seară, vor fura un fir de busuioc stropit de preot în casa lor, pe care îl vor păstra la sân, sau sub pernă, urmând să își viseze alesul. Alte obiceiuri includ postul și consumul unei turte făcute din făină și sare, framântată cu nouă degete, pentru ca alesul inimii să se arate în vis. O altă variație a acestui obicei ne spune că fetele care vor să aibă parte de noroc în dragoste plasează câteva fire de busuioc sub prag, înainte de preotul să sosească pentru a sfinți casa. După ce preotul a părăsit gospodăria, busuiocul se pune la oglindă, și se pronunță dorința ca fata să aibă tot atâția pețitori, „câți au venit în urma preotului.”