Bolojan vs băieții deștepți de la stat: de ce reforma aparatului birocratic este imposibilă

În România, cu fiecare schimbare de guvern, cu fiecare promisiune de „reformă” adusă pe gură de politicieni, o constantă pare să persiste: instituțiile statului sunt locuri unde orice încercare de schimbare se lovește de o forță imposibil de dislocat.

Angajații statului, mulți dintre ei angajați fără concurs, care beneficiază de privilegii de necontestat, sunt stabiliți pe viață, asemenea unor entități care își văd de interesele proprii, indiferent de guvernele care se perindă.

Un exemplu al acestei realități s-a întâmplat chiar la Senatul României, acolo unde Ilie Bolojan a anunțat reducerea cu peste 150 de posturi. Când a început să explice măsurile de restructurare și economiile pe care Senatul ar urma să le facă, nu a anticipat revoltă. Nu de la politicieni, ci de la cei care sunt acolo cu sau fără voia lor, angajații care își cunosc poziția și sunt stăpâni pe pârghiile care mențin sistemul în loc.

„Noi suntem exact aparatul care a fost solicitat prin concurs și suntem profesioniști!” a spus unul dintre protestatarii de pe holurile Parlamentului. O afirmație care sună ca un strigăt al celui care știe că, indiferent de numărul de angajați sau de numele celor care vin și pleacă, aceștia nu vor fi niciodată cu adevărat afectați de reformele anunțate. În spatele fiecărei măsuri de reducere a personalului, există o armată de „pile”, „neamuri” și „amante” care au protecția și susținerea unei instituții care nu se schimbă niciodată. De ce? Pentru că ele sunt nemuritoare.

21:38, 20.01.2025 • ECONOMIE

Ilie Bolojan – întrevedere cu reprezentanții companiei Lockheed Martin

20:31, 15.01.2025 • POLITICĂ

Ilie Bolojan, întrebat dacă vrea să candideze la prezidențiale. „Nu e vorba de dorințele unuia sau altuia..”

Bolojan a fost lovit de un sistem care nu se schimbă, indiferent de cine ajunge la putere. Angajații care beneficiază de salarii tot mai mari, angajații care nu au fost niciodată evaluați cu adevărat, cei care sunt acolo din rațiuni politice și nu pentru a face statul mai eficient, formează o armată greu de dizlocat. Fiecare schimbare de guvern înseamnă o încercare de a impune măsuri „reformatoare”, dar ele sunt mereu subminate de aceia care sunt deja la locurile lor, permanent antrenați să supraviețuiască.

În acest context, Ilie Bolojan, cu toată voința sa de a schimba lucrurile, nu face altceva decât să se lovesc de un zid greu de trecut. Aceste instituții sunt ca niște mașinării ruginite, pline de scurgeri și defecțiuni, dar care funcționează în continuare, în ciuda tuturor tentațiilor de a le repara. De ce? Pentru că angajații, pilele și favoriții sunt prea puternici și prea adânc înfipți în mecanismul statului pentru a putea fi dați la o parte cu o simplă decizie politică.

Protestele de la Senat nu sunt altceva decât o dovadă a acestei stări de fapt. Că totul este un joc al unui sistem care nu poate fi schimbat decât dacă cineva are puterea reală de a distruge vechile structuri și de a înlocui cu altele noi. Dar cine are cu adevărat puterea aceasta? În România, politicienii vin și pleacă, dar funcționarii, salariile lor și rețelele de interese rămân același.

Așadar, „reforma” în statul român este o iluzie. Pentru că, deși fiecare politician vine cu promisiuni mari de schimbare, adevărata putere stă în cei care sunt deja acolo, care își mențin locurile și privilegiile, indiferent de ce se întâmplă în jurul lor. Iar schimbarea adevărată nu va veni niciodată atâta vreme cât „băieții deștepți” ai statului vor rămâne la butoane.