Bulaiul de lângă noi
Când a explodat cazul Bulai, mi-am întrebat foștii colegi de facultate dacă și la noi la școală au fost perverși de genul individului de la SNSPA. ”Daaa”, a fost răspunsul primit de la mai mulți, în special de la colege. Aveam ceva bănuieli despre cineva anume dar acestea mi-au fost infirmate. Au fost alții, se știu ei, mi s-a spus. La o adică, nu a fost unul, ci mai mulți…
Această reacție nu este doar un semnal al unei probleme mai largi, ci un apel urgent de a privi cu maximă atenție fenomenul prădătorilor sexuali din învățământul superior. În fața unui asemenea tablou, întrebarea care se pune este cât de adânc se află această plagă și cât de pregătite sunt instituțiile noastre pentru a o combate eficient.
Cazul Alfred Bulai, cu acuzațiile sale de agresiune sexuală și abuz de putere, este doar vârful icebergului. Acesta a adus în prim-plan o realitate pe care mulți o știu de ceva vreme, dar despre care puțini vorbesc deschis. Confirmările foștilor mei colegi subliniază un aspect crunt al realității academice: abuzurile nu sunt doar cazuri izolate, ci se manifestă în moduri subtile și frecvente în cadrul instituțiilor educaționale.
În mod alarmant, în multe școli și universități există o cultură de tăcere care permite prădătorilor să acționeze fără a fi trași la răspundere. Sistemul pare să funcționeze pe baza unor norme informale care protejează abuzatorii și minimalizează experiențele victimelor. Această tăcere nu doar că facilitează abuzurile, dar și perpetuează ideea că studenții nu au voce în fața celor care ar trebui să le fie ghizi și protectori. Toți știu, nimeni nu cuvântă…
Este esențial ca instituțiile de învățământ să își reevalueze și să își reformeze procesele interne pentru a preveni și combate astfel de abuzuri. Implementarea unor politici stricte de prevenire, crearea unor mecanisme de raportare anonime și protejarea celor care se decid să vorbească sunt pași necesari pentru a restabili încrederea și a asigura un mediu de învățare sigur.
Abordarea acestui fenomen nu se limitează doar la sancționarea abuzatorilor, ci implică și construirea unui sistem de suport robust pentru victime. Este timpul să ne confruntăm cu realitatea dureroasă că învățământul superior nu este imun la astfel de probleme și să luăm măsuri concrete pentru a proteja și susține pe cei care au nevoie.
Cazul Bulai nu ar trebui să fie un simplu incident care trece în tăcere, ci un catalizator pentru schimbare.
Locul fiecărui bulai e la bulău.. Ceva îmi spune că doar acest bulai va fi pedepsit exemplar. Ceilalți vor face un spate în spate, o vreme, după care vor reveni în forță…