Bun venit pe litoralul românesc: Ruinele și jegul de la Neptun

Publicat: 18 iun. 2024, 08:27, de Cristian Matache, în Turism , ? cititori
Exclusiv
Bun venit pe litoralul românesc: Ruinele și jegul de la Neptun

Au tăiat din pădurea Comorova și au distrus Neptunul, Neptunul copilăriei și al amintirilor. Neptunul a fost cândva perla litoralului românesc. Astăzi, este o urâciune din care dorești să scapi cât mai repede.

Neptunul este o stațiune plină de jeg și de ruine. Totul este de vânzare, totul apare sigilat în timp și de dinainte de timp. Flora spontană își face de cap, dând satisfacție masochiștilor. Neptunul a fost cândva o splendoare, dar azi este victima unei mizerabile delăsări.

Oazele de frumusețe nu pot compensa disconfortul pe care îl suporți la fiecare metru parcurs prin stațiune. Degeaba încearcă administratorii unor hoteluri sau restaurante să cosmetizeze fațadele, pentru că realitatea cruntă te izbește permanent. Cele două lacuri sunt încă prezentabile, plaja este la fel de lată și îmbietoare, steagurile sunt încă la locul lor, dar nu ai cum să scapi de corvoada imaginilor care te cuprind de la ieșirea din hotel.

Doamnelor și domnilor, bine ați venit pe litoralul românesc! Bine ați venit în postura de victime ale inerției vremurilor și ale unor imagini din trecut! Și să nu cădem în capcana apologeților vechiului regim. Este doar o răbufnire a unui adult care a călcat după ani de zile pe cărările sau tentativele de cărări de care s-a îndrăgostit iremediabil în primii ani de viață.

Pentru adultul de azi, imaginile sunt dure, sunt chintesența bătăii de joc. Turiștii naivi încă mai dau o șansă Neptunului, numai că ei vin să calce în mizerie, în nesimțire, și sunt păcăliți să lase bani unor arătări pe post de unități de desfacere a produselor alimentare sau să cumpere niște nimicuri care se cred suveniruri.

Lumea Neptunului este aproape absentă fizic, este tristă, ca și roata aceea care îți aduce aminte de celebrul parc de distracție, o oază de fericire în vremuri chinuite.

Lângă hotelul Doina, situat în vecinătatea penibilei halte CFR, zărești un bazar amărât, pe jumătate gol.

Ruinele Neptunului tind să devină un brand afurisit.

Parcul de distracție reprezenta inima bunei dispoziții, locul unde stăteai minute întregi la coadă pentru o pizza, sau să prinzi loc în diversele mașinării care te dădeau peste cap.

”De vânzare” sau ”sale” sunt cele mai vizibile imagini. Vor să vândă și să fugă cât vezi cu ochii, să lase în urmă secvențe de viață, probabil frumoase cândva…

Arta această stradală, aterizată și menținută psihedelic prin mijlocul stațiunii, aduce din iconicul Strigăt al lui Munch:

Neptunul, duminică la prânz: o forfotă a liniștii profunde…

Sezonul estival dă semne de viață, mai puțin afacerile de tot felul…

Gogoși americane într-un loc unde se vând gogoși…

Evitați cât puteți, fugiți…

Caruselul eșecului turismului estival…

Ironia bunăstării cuvintelor aruncate aiurea..

O bombă perfectă…

Leagănul bunului simț a fost părăsit…

Oare în cât timp îți recuperezi investiția?

La final, nu îți rămâne să spui decât: ”Doamne ajută”…